Daca exista vreun obiect de decor mai usor de cusut chiar decat servetele de masa sau saculetele pentru cadouri, sunt naproanele. Imi place sa adaug cate un napron meselor mele festive, pentru ca un astfel de obiect taie din imensitatea alba a fetei de masa si e o modalitate extrem de versatila de a adauga un pic de culoare combinatiei finale.
Pentru ca paleta cromatica a fiecarei mese e un mister si pentru mine pana cand reusesc sa aleg o tematica, ma trezesc de fiecare data ca am nevoie sa cos inca un napron, intr-o culoare sau intr-un model pe care nu il am inca. Alteori, dau nas in nas la magazin cu un material care ma inspira si care devine punctul de plecare in alegerea unei cromatici sau culori.
Asa s-a intamplat anul acesta cand, inainte cu vreo luna sau doua de Craciun, am gasit la o reducere caruia nu-i puteam rezista materialul cu braduti de mai jos.
M-am indragostit pe loc. Mi-am inchipuit imediat materialul in mijlocul mesei de Craciun, inconjurat de braduti si beteala argintie. Asa ca m-am hotarat sa cumpar o bucata de material si sa construiesc intreaga masa de Craciun in jurul lui.
Din fericire, frumusetea naproanelor sta in faptul ca, in functie de latimea mesei tale, sunt totusi atat de inguste incat ai nevoie de foarte putin material. In cazul meu, nu am avut nevoie de mai mult de 30 cm latime, ceea ce coboara pretul la doar o treime. In plus, daca materialul e dublu, lungimea e numai potrivita pentru o masa.
Asa ca m-am intors acasa strangand de manuta bucata asta de material.
Tot ce a trebuit sa fac a fost sa il tivesc de jur imprejur.
De obicei asta e tot ce fac atunci cand cos un napron. De data asta insa, am vrut sa ma complic o idee si sa ii adaug cativa franjuri sau ciucuri. Am dat peste cateva seturi la magazin in unul din anii trecuti si, pentru ca ramasesera acolo nedoriti de nimeni, i-am cumparat pe mai nimic si i-am pastrat pentru un proiect viitor.
Asa ca i-am scos de la naftalina si i-am potrivit de-a lungul marginii inguste a napronului. Pentru inceput, am aliniat ciucurii de-a lungul napronului si am insemnat locul fiecaruia cu cate un ac cu gamalie. Apoi am trecut din nou cu masina de cusut peste marginea napronului, strecurand cate un ciucure in locul potrivit.
As fi putut sa ma opresc aici, dar o rola de panglica decorativa argintie imi tragea cu ochiul dintr-o cutie.
Asa ca am taiat doua bucati si le-am cusut de-a lungul celor doua margini cu ciucuri, pentru un ultim accent decorativ. Si napronul meu e gata!
Marginile au iesit perfecte, iar masa de Craciun s-a aranjat parca singura in jurul napronului meu argintiu.
Proiectul meu viitor e sa ma asigur ca am cate un napron in fiecare culoare. Deocamdata recuzita mea se reduce la un napron rosu cu alb, unul portocaliu si unul maro.
Mai am cateva pe care le-am cumparat pentru ca le-am gasit mai ieftin decat m-ar fi costat doar materialul – dar descopar de fiecare data ca naproanele pe care mi le fac singura se integreaza mult mai usor meselor mele festive.
Asa ca mai privesc inca o data la napronul meu argintiu ca sa imi hranesc entuziasmul pentru cele care vor urma. Si ca sa nu uit sa imi tin ochii deschisi daca materialul potrivit imi taie calea.
