In ultimele saptamani se pare ca s-a destupat dopul intalnirilor cu prietenii. Si intalniri cu prietenii au fost. Dupa o iarna lunga in care zapada ne-a tinut pe toti tintuiti in casa, ne-am revazut in sfarsit prietenii dupa luni de tremurat. Faptul ca articolul de mai jos se incapataneaza sa vorbeasca despre o alta masa – si nu despre unul din proiectele care ma asteapta neincepute – e rezultatul direct al acestei stari de fapt.

In ce priveste ultimul nostru eveniment, a fost unul extraordinar de relaxant, cu o cina in patru intr-o sambata innorata de primavara rece. Totul a pornit de la ideea sotului meu de a degusta cateva tipuri de whiskey si s-a terminat cu o seara atat de placuta incat s-a dus de parca n-ar fi fost.

Fiindca era o intalnire simpla, fara pretentii, cu prieteni apropiati, n-ar fi fost cazul sa desfasor iarasi forte care ar fi parut nelalocul lor. In plus, am avut doar cateva ore in care sa organizez totul, cu tot cu facut cumparaturi si gatit. (Ceea ce explica si calitatea regretabila a pozelor de mai jos.)

Si totusi, n-am putut sa nu aleg o tematica. De fapt, tematica ne-a ales pe noi, pentru ca luam cina cu prieteni cu care calatorim si pentru ca pasarea flamingo – care a fost tematica din spatele decorului – are ceva de-a face cu hotelul unde stam de cate ori suntem impreuna pe drum.

Si fiindca intamplarea face ca magazinele sa fie pline de decor de vara cu “Aloha” si pasari flamingo, am cumparat o mana de obiecte pe care le-am folosit la aranjatul mesei – si nu numai.

Am inceput cu un flamingo urias, din hartie, lipit pe usa din spatele casei – pentru ca prietenii nostri sa se orienteze dupa el daca se pierd cumva prin cartier. In cazul nostru, n-a fost vorba de “Urmeaza lumina!”, ci de “Ia-te dupa pasarea flamingo!”

Nu e niciodata un semn rau cand musafirii intra razand in casa…

Am pastrat masa simpla, cu o combinatie doar de roz si verde, in care tot aportul cromatic venea doar de la perechea de servetele de hartie si de la vaza cu flori – inca proaspete si in forma de la ospatul cu prepelite.

In vaza, am strecurat un flamingo cu picioare lungi, care mi-a iesit in cale la magazin.

Fata de masa cadrilata, in alb si argintiu, suporturile argintii pentru farfurii, doua lumanari roz pe care le-am avut la indemana – si asta a fost tot. O masa aerisita, dar cu un usor iz festiv.

Pentru ca de prietenii nostri ne leaga serioase amintiri cu palmieri si platouri de mancare, am aranjat aperitivele sub forma unui mini-bufet, la umbra unui palmier de hartie. Pentru ca alti palmieri nu gasesc pe-aici.

Printre gustari si aperitive, am asezat si un platou mic cu branza, curmale si nuci, pe care sa il folosim la “improspatat palatul”. (Nu ma intreba – sotul meu e expert in palat. Eu mi-l improspatez de fiecare data cu cate o bucata de ciocolata.)

Tot pe langa gustari am adaugat cateva servetele pe un platou cu pasari flamingo. Nu ca as fi avut nevoie de platou, dar am folosit servetelele doar ca pretext sa aduc la lumina inca o mana de pasari.

In bucatarie, am folosit un prosop cu “Visuri flamingo”, pentru ca visam cu totii la pasari flamingo in fiecare an, inainte de vacanta… Si pentru ca prosopul era atat de adorabil, am cumparat inca un set, l-am impachetat si am pregatit o surpriza musafirilor nostri.

In final, dupa ce i-am venit de hac bufetului, apoi cinei, am trecut la gustat whiskey. De fapt, baietii au trecut, dar activitatea parea atat de interesanta incat noi, fetele, am decis ca nu vrem sa fim lasate pe dinafara. Asa ca am impartit cate un pahar si cate un carnetel fiecaruia, apoi am inceput sa ne punem palatul la treaba.

Si “gustat” e cuvantul potrivit. Pentru ca dupa cate un inmuiat de buze in fiecare dintre optiuni, am simtit nevoia cafelei. Am apucat insa sa ne notam fiecare in carnetel opinia dupa fiecare degustare, lucru care, in teorie, ar fi trebuit sa ne ajute la tras o concluzie.

Din pacate, concluzia n-a putut fi trasa. Optiune favorita:

Baiat #1 – Optiune #1
Baiat #2 – Optiune #2
Fata #1 – Optiune #3
Fata #2 – Optiune #4

Ai prins ideea. Cu nimic altceva de facut pe lista serii, am stat apoi la povesti pana aproape de 1 noaptea. Nu inceteaza sa ma mire insa cat de mult o mana de detalii decorative destind atmosfera si ii fac pe musfiri sa se simta speciali. Inca o dovada ca nici un efort decorativ nu e de prisos.