Din motive de celebrari si gratare, in ultima vreme de-abia am reusit sa mai pun mana pe un proiect. Ma asteapta toate insirate cuminti, dar eu sunt ingropata sub o mie de alte treburi fara nume si fara pretentii la nemurire pe un blog de decor. Printre altele, curatatul curtii de crengile de dupa ultima ploaie si facutul de aperitive pentru urmatorul gratar. Continue reading…
Povestea mea de dragoste cu mingile de branza a inceput anul trecut, pe cand cautam un aperitiv la fel de gustos, dar mai usor de facut decat rolele cu branza si merisoare. Eram in cautarea unui aperitiv care sa aiba mai mult decat gust bun, sa aiba prestanta. Si poate un pic de iz sezonal. Continue reading…
De mult timp aveam banuiala ca succesul unui aperitiv tine aproape la fel de mult de prezentare cat tine de gust. Si cand spun “prezentare”, vorbesc si de usurinta de a manca aperitivul. In ce priveste pepenii rosii, i-am servit de destule ori musafirilor mei, intr-o multime de feluri. Dar am observat ca au de obicei doar un succes moderat, ceea ce am banuit ca are ceva de-a face cu modul in care sunt serviti. Continue reading…
Ti-am povestit in articolul trecut despre cum am pregatit cateva pungi cu fursecuri de ciocolata pe care sa le strecor musafirilor care vor veni le petrecerea de zi de nastere a lui Jake. Azi m-am gandit sa iti spun cum am facut fursecurile, pentru ca, de cate ori le scot la vedere, dispar de pe farfurie cu viteza luminii.
Nu stiu de unde apetitul asta de a ma juca cu mancarea. Dar cum am avut de curand niste invitati la un gratar, si cum jumatate din ei s-a intamplat sa fie sub 5 ani, mi-am spus ca jucatul cu mancarea e tocmai potrivit. Continue reading…
OK, inainte de a incepe, as vrea sa clarific lucrurile si sa te anunt ca nu mi-am pierdut mintile. Odata treaba asta stabilita, lasa-ma sa iti explic.
Mai tii minte cand sotul meu a muncit doua saptamani sa reconditioneze un dulap cu sertare, la sfarsitul carora s-a ales cu bijuteria asta? Continue reading…
Sotul meu imi spune ca standardul de aur al celor pregatiti sa devina americani e abilitatea de a manca briose facute din legume. Mi-a luat ceva vreme sa asimilez conceptul morcovilor in desert, dar se pare ca am devenit de-a locului. In momentul de fata, pot sa mananc o briosa cu morcovi cu o mana si sa folosesc telecomanda cu celalalta ca sa gasesc un canal cu o competitie de golf. Continue reading…
Inainte de fiecare Pasti, iepurasii de ciocolata pe bat de pe rafturile magazinelor imi iau ochii, fara exceptie. E drept ca e de-ajuns sa intorc iepurasii pe spate si sa citesc lista de 30 de ingrediente ca sa ma conving ca nu e cazul sa ii cumpar. Dar asta nu-i face cu nimic mai putin adorabili si in fiecare an ma suprind marsaluind pe langa rafturile cu ciocolata pe bat. Continue reading…
Doua lucruri despre mine. Unu: ma dau in vant dupa tot ce e dulce, de la prajituri si budinci la ciocolata si inghetata. Doi: nu am mai mancat o budinca din plic sau inghetata la pachet de ani de zile. Asta pentru ca am invatat cum sa le fac singura, din ingrediente pe care pot sa le pronunt si in mai putin de 3 minute. Continue reading…
Ultimele zile au fost pline cu munca crunta din curte (voi scrie in curand despre proiectele mele interminabile), asa ca m-am gandit sa iau o pauza de la decor si sa scriu despre un subiect mai usor – salata mea favorita de vara. Continue reading…