Unul din lucrurile pe care le astept cu nerabdare la fiecare schimbare de anotimp e prima mea intalnire cu decorul noului sezon. Asta pentru ca, in fiecare an, magazinele de decor prezinta colectii noi de obiecte decorative care dau ton sezonului si care iti dau de inteles cam pe unde stau trendurile decorative ale anului care vine.

Anul trecut, unul din magazinele care fac o astfel de prezentare de colectii noi a parut sa fie axat pe decor etnic. Observasem deja cu vreun an in urma ca un astfel de decor incepe sa isi faca loc tot mai mult pe blogurile de design interior, asa ca nu pot sa spun ca prima intalnire cu rafturile de mai jos m-a surprins.

Anul acesta am observat ca trendul ramane cat se poate de viguros, desi pare tot mai mult sa faca loc cate unui element cu aspect ceva mai sofisticat – detalii aurii, blana, catifea… De fapt e tocmai aceasta aparenta nepotrivire care pune in lumina sarmul decorului etnic, prin puterea contrastului.

Bineinteles, decor etnic inseamna cu totul altceva pe continentul american si pe aiurea. De fapt, cel de jos ar putea foarte bine sa se alinieze sub alte subtitluri, in functie de regiunea din care se inspira.

Dar, indiferent de definitia locala a cuvantului, ce mi s-a parut interesant sa observ e cum, combinat cu obiecte ceva mai finisate si elegante, astfel de decor e parca si mai bine pus in valoare. Si cum, bineinteles, decorul acesta se preteaza la tratamentul handmade. 🙂

Pe scurt, iata cum arata unul din rafturile cu astfel de colectii noi.

Poate ca raftul acesta nu e cel mai bun exemplu. Sa incercam unul ceva mai etnic. Ghivece pentru flori, scaune, vaze…

Sau si mai etnic.

E o simplitate in decorul etnic, o intoarcere la motivele traditionale combinata cu textura materialelor naturale care face astfel de obiecte sa arate autentice si familiare. Plus un fel de nostalgie pentru timpuri mai simple, care e parte din ceea ce decorul bine gandit reuseste sa faca – sa creeze ambianta.

Asa ca sa incepem. Bineinteles, am mers ata la rafturile cu perne decorative. Cateva care mi-au luat ochii – pentru ca erau mai mult decat doua patrate cusute de jur imprejur – au fost cele cu ciucuri facuti din ata de canepa.

Si pernele de mai jos, in fata carora m-am pierdut pentru vreo cinci minute. Parca ma transportasem inapoi intr-un roman de Karl May.

Alte perne, facute din lana – cu franjuri…

Si varianta simpla, fara franjuri:) Extrem de usor de facut, chair de maini mai putin dibace.

Multe perne se rezumau la o cromatica simpla, in alb si negru. Combinatia e una din favoritele mele, asa ca mi-am petrecut ceva vreme in fata pernelor de mai jos.

Si totusi, cele colorate mi-au luat ochii. Mai ales cea turcoaz, care imi inchipui ca ar deveni imediat elementul central in orice decor ar sfarsi.

Cateva din motivele geometrice de pe perne au trecut pe alte obiecte de decor. O masuta alba pictata cu motive etnice in negru are brusc un alt caracter. La fel si un scaun imbracat in material alb. Parca vad proiectele aliniindu-se in viitor:)

In alte colturi de raft, am vazut impletituri din ata ori sfoara trecand de pe perne pe decorul de perete.

In ce priveste vazele si ceramica, simplitatea e iarasi ideea centrala. O doza de culoare in blocuri solide, care lasa loc unei sugestii despre calitatea rustica a ceramicii.

Cand sunt combinate cu elemente aditionale – de pilda bucati de sfoara folosite drept agatatori – vibratiile rustice sunt si mai clare.

Apoi sunt cosurile impletite, cosuletele, tavile, suporturile pentru farfurii.

Toate in culori simple sau lasate in starea lor naturala, eventual cu cateva ornamente in aceeasi nuanta neutra.

 

In ce priveste decorul “sculptural”, lemnul e arhiprezent. Un motiv bun sa te apuci de cioplit in timpul liber:) Daca sunt convinsa ca animalele din stanga sunt mai greu de facut decat par, “sculptura” din dreapta e ca taiata din topor. In sensul bun (si literal) al cuvantului. Bine finisata la sfarsit si tratata eventual cu un strat transparent de lac, se transforma in decor.

Bolurile facute din lemn, uneori date cu lac pentru o culoare mai inchisa si mai nuantata, mi le inchipui umplute cu decoratiuni in nuante o idee mai pretioase – da, vorbesc de auriu:)

Imi place insa cand lemnul e combinat cu elemente subtile care il trimit din rustic undeva intre etnic si sofisticat. Un simplu model din linii verticale aurii, plus transparenta sticlei, transforma lemnul aproape fara efort.

Acelasi lemn putin finisat l-am vazut in ramele de tablouri sau in cele pentru oglinzi. Totul pare sa vorbeasca despre simplitate si absenta detaliilor inutile.

Elementele moderne adaugate celor rustice pot sa se traduca in folosirea unei alte culori, dar si in aceea a unui alt material. De pilda metalul, ca in vazele de mai jos.

Si fiindca vorbim de metal, decorul auriu e elementul perfect de echilibru pentru decorul cu tonalitati rustice de mai sus. Cateva astfel de detalii – si un spatiu poate pasi in cateva minute din rustic in elegant.

Detaliile acestea sunt tocmai pe placul meu pentru ca pot fi foarte usor facute. Am vorbit in cateva randuri despre cum poti transforma obiecte sculpturale (bibelouri, vaze, ghivece, cutii de lemn, piese de mobilier) cu un pic de spray de vopsit. Procesul e atat de usor si are atat de mare impact asupra spatiului de locuit incat am putea numi tot procesul “lux la tub”…

Printre obiectele aurii de mai jos isi itesc capul si cateva boluri si ghivece albe. Pe acestea nici nu le-as include intr-un trend. Le consider o constanta. De cate ori mi se pare ca un element de decor ma copleseste o idee, aduc in ecuatie cateva elemente albe – si simt ca toata combinatia devine o idee mai curata si mai diafana.

Iar obiectele de alama au revenit pe scena decorului. Unele guri spun ca nu vor pleca prea repede si ca ne putem astepta sa le vedem prin preajma pentru vreo decada. (Ca o observatie, primul obiect din imaginea de mai jos pare usor de facut – fie el din alt material – daca esti indragostita de traforaj si daca ai in colectie un pic de vopsea aurie.)

Decorul cu cactusi e atat de prezent, incat a inceput sa coboare din vaze in sticle – si chiar pe farfurii…

Cand dau cu ochii de astfel de decor, gandul ma duce automat la deserturile de prin sud-vest. Nu e de mirare ca decorul de aici apare uneori sub denumirea de “sud-vestic”. Si nici ca e atat de simplu – la urma urmei, ce e mai minimalist decat o intindere de nisip?

Imi place cand un astfel de decor cu motive etnice e combinat cu piese de mobilier simple, monocrome. Din doua motive. In primul rand, simplitatea mobilei lasa decorul etnic sa straluceasca, cu toate modelele si culorile lui. In al doilea rand, pentru a evita pericolul prea multor modele si texturi, ori pentru a nu crea confuzie si ciocniri inutile prin combinatia a doua trenduri cu personalitati prea puternice si bine definite.

In plus, ca intotdeauna atunci cand folosesti obiecte cu un oarecare iz de trecut, adaosul catorva elemente simple, moderne, te impiedica sa sfarsesti cu un spatiu care arata mai degraba vechi si uitat de vreme.

De pilda, colectiile de mai sus includeau si piese de mobilier ca cele de  mai jos.

Scaune…

Bancute…

Noptiere sau masute de cafea…

Daca decorul etnic tinde sa fie simplu, atunci sa pastram simplitatea pana la capat… Cu mici detalii aurii si cateva bucati de marmura. 🙂

Motivul pentru care piesele de mai sus mi-au cazut la inima e, ca de obicei, faptul ca pot fi relativ usor reproduse. Sau pot fi luate ca exemplu (chiar daca numai cromatic) atunci cand reconditionezi piese vechi de mobilier.

In concluzie, indiferent de definitia pe care decorul etnic il are pe alte meridiane, ceea ce imi place cel mai mult e faptul ca imi mai da inca o optiune. Si fiindca am o oarecare oroare de decorul fara personalitate din revistele de mobila, decorul etnic e inca o gura de aer proaspat si inca o alternativa decorativa pe care o primesc cu bratele deschise.