Am avut in sfarsit primul gratar din anul acesta, de data asta unul cu tematica. Mai exact, tematica patriotica. Povestea din spatele acestui eveniment e prea lunga ca sa o insir aici fara sa te plictisesc, dar ideea e ca mi-am propus sa decorez casa si curtea in rosu, alb si albastru, plus in dungi si stelute cat incape.

Mi-a fost tare drag sa lucrez la decoratiuni pentru evenimentul asta, asa ca mi-am pierdut deopotriva simtul masurii si talentul subtilitatii. Dar m-am bucurat de fiecare minut. Si de fiecare  stegulet:)

Bineinteles, tematica “patriotica” poate lua alte tonuri de culoare, in functie de afinitatile nationale ale fiecaruia. Dar mi-am spus ca macar cateva din ideile de mai jos pot fi adaptate oricarei scheme cromatice si oricarui fel de entuziasm national:) Deci sa incepem.

In primul rand, am avut noroc cu o zi cu adevarat glorioasa de vara. Asa ca mi-am petrecut fara rezerve o bucata buna de timp in curte, unde am lipit cate un stegulet pe tot ce mi-a iesit in cale.

Si pentru ca de data asta nu voiam ca decorul sa sopteasca, ci mai degraba sa spuna cu voce tare ce are de spus, am aliniat un rand de stegulete de-a lungul stratului de crini de pe alee.

Apoi am trecut mai departe, la stratul de merisori de la marginea terasei, pe care il poti ghici in fundal.

Ma topesc dupa obiceiul acesta de a grupa sau alinia steguletele pentru un impact vizual mai mare. E in complet acord cu obsesia mea pentru simetrie – si cea pentru stegulete…

Imi place sa ghicesc steguletele printre ramurile merisorilor sau sa le vad fluturand in vant.

Pe masa de pe terasa am intins o fata de masa albastra. Primul meu gand a fost acela de a folosi una rosie, dar imi pare bine ca m-am razgandit. Pernele de pe scaune sunt, intamplator, in aceeasi nuanta de albastru si, dintr-o coincidenta fericita, au un motiv similar. O metoda perfecta de a face tot decorul sa arate mai putin accidental.

Si cum imi place sa decorez ghivecele de flori pentru simplul motiv ca am nevoie doar de cateva bucati de panglica, am facut acelasi lucru cu garofitele mele. Am inconjurat gura vazei cu o panglica rosie, lata, apoi cu una alba, mai subtire. Dupa care am folosit banda adeziva sa lipesc deasupra o fundita in rosu, alb si albastru.

Fundita am cumparat-o, dar daca daca nu ai ceea ce iti doresti, am scris intr-un articol trecut despre cum poti sa faci singura o fundita din panglica. Inca un motiv pentru care nu ratez niciodata promotiile la panglica decorativa:)

Am desfacut toate scaunele pliante pe care le aveam in arsenal si l-am asezat pe cel de mai jos la loc de cinste.

Obiectul meu favorit de decor a fost steagul in semicerc pe care l-am lipit cu banda adeziva de pervazul ferestrei. Imi dorisem de multi ani sa cumpar unul (sau vreo zece), insa nu stiu de ce, nu am ajuns sa o fac pana acum.

Dar iata-l aici, in toata splendoarea lui, dupa ani de trista si inexplicabila absenta.

Am strecurat un stegulet in ghiveciul cu garofite de langa usa si, pentru ca nimeni nu m-a oprit, am lipit doua de-o parte si de alta a geamului. Ca tematica sa fie clara.

Ca sa balanseze steguletul de langa geam, doua stegulete au ajuns in suportul alb pentru lumanari de pe masuta dintre sezlonguri.

In ce priveste steagul agatat de pervazul geamului, mi-a servit drept inspiratie ca sa cos alte doua (mai modeste, dar nu mai putin patriotice) si sa le folosesc ca sa decorez semineul. Intr-unul din articolele urmatoare, am sa iti povestesc pe larg cat de usor sunt de facut. Am asezat alte cateve manunchiuri de garofite in doua vaze albastre, ca sa raman in aceeasi schema cromatica.

Intre noi fie vorba, cele doua containere albastre nu sunt vaze. De fapt sunt ce-a mai ramas din niste lampi dezmembrate de tavan pe care le-am gasit intr-un magazin de vechituri. Le-am intors invers, am asezat inauntru cate o farfurioara care sa prinda apa si m-am ales cu doua vaze care nu m-au costat mai nimic.

As fi vrut sa fac trei stegulete, pentru ca orice colectie decorativa care se respecta are un numar impar de elemente. Materialul insa mi-a ajuns doar pentru doua. Cumparasem materialul ca sa cos napronul de mai jos, pe care l-am intins de-a lungul mesei pentru aperitive.

Singurul detaliu pe care intentionasem la inceput sa il adaug napronului consta in cateva stelute pe care le-am taiat din hartie cartonata albastra. Am gasit un sablon de steluta pe internet, pe care l-am scos la imprimanta pe hartie albastra. Am taiat exact 50 de stelute, exact ca pe steag, stelute pe care le-am imprastiat la unul din capetele napronului – si un pic pe masa.

As fi vrut sa ma opresc aici dar, trecand pe la magazin, am dat cu ochii de platoul de melamina de mai jos. M-am hotarat sa il aduc acasa si sa il folosesc in cazul in care nu mai am timp sa decupez stelutele. Dar nu m-a lasat inima sa nu il scot la lumina si sa il completez cu un pahar plin de stegulete.

Dupa care mi-am pierdut controlul si am scos la lumina farfurii si servetele in dungi si stelute. Macar paharul cu tacamuri pentru aperitive a scapat de tratamentul decorativ.

Pentru aperitive, m-am intors la unul din preferatele  mele, o minge din branza. Vazusem pe internet o astfel de creatie in forma de vultur american si ma gandisem sa imi incerc talentul artistic la asa ceva.

Am invatat ca mingile de branza sunt mult mai usor de facut decat par. Asa ca am atacat proiectul cu calm si entuziasm. Nu a fost branza insa cea care mi-a dat de furca, ci ciocul, care se incapatana sa arate ca cel al unei gaini. Intr-un sfarsit am reusit sa il salbaticesc un pic.

Vulturul acesta a fost piesa centrala a intregii mese, admirata indelung si devorata de-a dreptul. A fost absolut delicios.

Si pentru ca e vara, am taiat cateva bucati de pepene rosu pe care le-am asezat pe cate un bat, ca sa fie mai usor de manuit.

A fost petrecerea perfecta. Am crezut intotdeauna ca mancarea are gust mai bun cand decorul tine pasul. Nu m-am inselat. Steguletele si decorul vor  ramane probabil acolo unde sunt pana prin iulie, asta daca nu ma voi bate cu prea multe ploi sau vanturi. Ceea ce sper ca nu se va intampla fiindca, stegulete sau nu, am o multime de straturi care asteapta sa fie aranjate (sau umplute) si imi voi face veacul probabil in gradina.

Dar despre asta voi povesti saptamanile viitoare. Daca ma vor mai tine puterile:)