Am mai amintit in anii trecuti ca familia noastra are obiceiul de a celebra de doua ori duminica de Pasti. Din cauza asta, sunt deja gata sa dau raportul. Prima duminica de Pasti inca nu s-a terminat si inca ma mai bucur de urmele de desert care au mai ramas intacte. Iata aici cateva poze de la masa noastra.

Anul acesta am vrut sa pastrez totul simplu, fara sa ma mai complic cu vreo tematica. Am invatat in anii trecuti ca cel mai simplu mod de a-ti pierde mintile e sa te decizi asupra unei tematici si sa nu mai poti scapa de obsesia ei. Daca totul trebuie sa fie modelat in forma de morcov ori iepuras, o saptamana nu e de ajuns ca sa iti atingi obiectivul.

Asa ca de data asta am preferat sa aleg mai degraba o culoare. Galben. Pentru ca mi-e dor de soare, imi aminteste de primavara si pentru ca am atat de rar ocazia sa il folosesc.

Pe scurt, iata ce am facut.

Am combinat o fata de masa in alb si argintiu cu suporturi argintii pentru farfurii. Apoi mi-am urmat propriile sfaturi cu privire la aranjatul unei mese festive si am adaugat vase albe, vaze de sticla si cateva accente decorative albe, care s-au intamplat sa joace si fericite roluri functionale, dupa cum vei vedea mai jos.

Partea cea mai buna? Fata de masa pe care am folosit-o nu trebuie calcata. O scot din masina de uscat gata de asezat pe masa. S-au dus zilele in care imi petreceam cate o ora calcand metri intregi de fata de masa.

Am cumparat doua buchete mari de flori, le-am taiat tulpinile si le-am impartit in trei vaze de-a lungul mesei, in asa fel incat sa se alinize sub nivelul ochilor. Asta ca sa nu fie nevoie sa ne strecuram replicile de la un capat la altul al mesei printre tufe cu flori. Si pentru ca nu am vrut sa incarc masa cu alte culori, am lasat verdele frunzelor sa joace rolul culorii-surpriza despre care am mai vorbit in alte randuri.

Pentru prima data de cand aranjez mese festive am folosit doar servetele din hartie. Alternativa ar fi fost sa cos un set de servete galbene de masa, dar am decis sa ma relaxez si sa combin doua servetele de hartie – unul intr-o culoare solida si unul cu buline, pentru un pic de variatie.

Am asezat cate un iepuras alb pe fiecare farfurie si i-am strecurat in spinare un bilet cu numele fiecarui oaspete. Asta face toata dinamica asezatului la masa mult mai simpla, mai ales cand avem multi invitati. Las musafirilor libertatea de a-si negocia locurile unul cu altul, dar, surprinzator, asta nu se intampla niciodata. Asa ca ma autofelicit cu fiecare ocazie:)

Am scos la bataie solnitele in forma de oua si iepurasi. Aveau toate detalii aurii, dar asta nu a contrastat deloc cu cromatica galben-argintiu. De fapt am observat in alte randuri ca o astfel de combinatie auriu-argintiu face o masa sa arate o idee mai sofisticata.

Am asezat pe masa doua carafe cu apa si lamaie, iar galbenul lamailor s-a potrivit de minune cu cel al florilor si servetelelor.

Si acum despre ce am pus pe masa. Ti-am mai povestit ca sotul meu e un chef amator, asa ca responsabilitatea mesei nu imi apartine niciodata. Prin urmare, imi ramane sa imi revars apetitul pentru creatii culinare in aperitive si desert.

De data asta, am facut un bloc de branza cu ardei si ceapa verde pe care l-am modelat in forma de morcov. Pentru copii, am taiat cateva felii de branza in forma de floare si le-am asezat pe un platou cu ceapa verde si jumatati de rosii.

Fiindca e Pasti, n-au putut sa lipseasca ouale umplute, pentru care am recurs la aceeasi reteta simpla, cu maioneza si mustar. Am taiat cateva bucati minuscule de masline si ardei rosii din care am facut niste ochisori si ciocuri, ca sa transform ouale in puisori. Cativa dintre ei aratau maniosi, dar asta i-a facut mai usor de mancat.

Am adaugat cateva pahare cu legume si crema de smantana, in cazul in care vreun musafir decide sa manance sanatos:) In ce priveste desertul, onoarea nu imi apartine. Combinatia de lapte, smantana, vanilie si fructe a devenit deja o traditie. E absolut delicioasa, drept pentru care n-a ramas mai nimic din fluturas pana la sfarsitul zilei. De fapt chiar cum incerc sa colectez ultimele urme de fluturas din bolul cu desert, sperand sa se regenereze…

Ca sa ii tin pe copii ocupati, am organizat o vanatoare de oua ca in anii trecuti, le-am cerut sa faca iepurasi din forme de polistiren, abtibilduri si pompoane si, nu in ultimul rand, am pregatit un joc de popice in cazul in care au nevoie sa isi consume energia dupa ce si-au mancat dulciurile.

In restul casei, ca sa imi pastrez spiritul relaxat asa cum am decis, am folosit doar cateva detalii decorative simple ca sa semnalez ocazia. Am ascuns un iepuras in spatele plantei de la intrare. Dar iepurasul cu flori in spinare e preferatul meu. A inveselit parca toata casa.

Si daca te intrebi – da, iepurasul de Pasti a patit-o si anul asta. Se pare ca nu a invatat lectia din anii trecuti, asa ca l-am gasit strans cu usa de garaj si lesinat de speriat.

Acum sunt gata sa intampin primavara. Aud ca la vreo cateva sute de kilometri de aici ninge in plina campie. Inca o luna de incertitudini si apoi incep sa plantez petunii si sa pun pe fuga iepurasii adevarati care imi mananca brandusa.

Paste fericit!