In fiecare miercuri seara, gradina botanica din oras organizeaza cate un tur al unui colt din gradina, condus de un ghid si concentrat pe un singur tip de planta. E o ocazie excelenta sa respiri aer curat, sa te bucuri de un soare potolit dupa tot dezmatul termic de peste zi, sa mirosi flori frumoase si, printre altele, sa mai inveti cate ceva de la un botanist care stie ce spune.

Asa ca hop si eu.

In mod fericit, in miercurea in care m-am pierdut si eu prin grupul de curiosi, trandafirii se intamplau sa fie subiectul conversatiei. Numai bine, fiindca, desi crescusem in gradina destui trandafiri, o facusem orbeste, fara sa stiu mare lucru despre ei. Mai aveam in plus si sentimentul vinovatiei, pentru ca reusisem sa omor cateva tufe. Ceea ce, e drept, nu ia prea mult efort in climatul asta.

Adevarul e ca, pe langa mana de lucruri pe care am invatat-o despre trandafiri, turul acesta a avut mai degraba un efect terapeutic. Ghidul, foarte intelegator, ne-a tratat asa cum era si firesc, ca pe niste gradinari amatori, si ne-a dat libertatea de a nu incerca imposibilul.

L-as numi un fel de tur de inspiratie darwiniana, in care ni s-a spus sa nu ne pierdem cu firea daca vreun trandafir trece pe lumea cealalta sub supravegherea noastra. Trandafirii care pot traiesc si cei care nu pot dispar, iar noi trebuie sa privim fenomenul cu detasarea naturii. Asta daca scopul nostru e sa ne bucuram de frumusetea lor.

Functioneaza pentru mine.

De la inceput trebuie sa recunosc ca ceea ce am invatat nu a fost neaparat impresionant, asa ca imi cer scuze celor care cultiva cu succes trandafiri de cand lumea. In plus, sunt convinsa ca vreo jumatate de ora pe internet poate sa sfarseasca cu mai multa informatie decat cea cu care m-am intors dupa vreo ora si jumatate de la gradina botanica.

Dar combinatia dintre conversatia directa si vecinatatea florilor e de neinlocuit. Poposind in fata fiecarui strat de trandafiri, ai – nu stiu cum – impresia ca intelegi fara sa intrebi.

Ceea ce am gasit si mai imbucurator au fost semnele cu nume in dreptul fiecarui strat de trandafiri. Nu pentru ca am vreo curiozitate de botanist, dar pentru ca mi-a fost mai usor sa ma hotarasc ce trandafiri imi plac.

Ceea ce ne aduce la primul lucru pe care l-am invatat.

Inainte de a cumpara trandafiri, fa un tur prin gradina botanica si decide ce iti place. Asta daca intentionezi sa iti cumperi plantele si nu sa le cresti din butasi primiti cadou. Si, bineinteles, daca ai o gradina botanica prin apropiere care iti ofera astfel de optiuni locale.

Ideea e insa faptul ca o astfel de plimbare iti poate oferi ocazia de a vedea nu containere de flori ca la magazin, dar straturi in care trandafirii cresc asa cum ti-i doresti in gradina. Privind la toate aceste straturi, am descoperit, de pilda, ca imi plac speciile de trandafir pitic. Inainte de a trece pe la gradina botanica, nu as fi luat in considerare niciodata astfel de trandafiri.

Probabil ca ceea ce iti doresti de la trandafiri, dincolo de mirosul lor, insectele pe care le atrag ori dulceata facuta din petalele lor, e sa aiba impact vizual. Gradina botanica e locul unde poti vedea ce astfel de impact au diferitele specii de trandafiri in diferite anotimpuri – un soi de calatorie in timp in care vezi cum iti va arata gradina in functie de trandafirii pe care ii alegi.

In plus, tot aici ai si ocazia de a vorbi cu un profesionist al trandafirilor si de a pune cateva intrebari carora sa ti se raspunda cu mai multa exactitate si entuziasm decat la magazin.

Alege trandafirii care iti plac, nu cei care crezi ca vor rezista mai mult. Cu alte cuvinte nu sacrifica frumusetea pe durabilitate. E exact ceea ce ni se spune de obicei sa nu facem. Cu toate astea, un trandafir care se incapataneaza sa traiasca, dar care nu iti sta la inima incepe de la o vreme sa fie obositor. Am invatat lectia de curand, cand, satula de florile mici ale unei specii de trandafiri lipsita de prestanta, am inceput sa le doresc sfarsitul, ca sa am un pretext de a cumpara altii.

Florile sunt facute ca sa iti bucure ochii, nu sa castige competitii de longevitate. Ideal e sa aiba ambele calitati, dar, intr-un climat in care iarna nu numai ca iti ingheata sufletul, dar refuza in mod repetat sa plece, ori revine dupa ce trandafirii si-au iesit din perioada de hibernare, va trebui uneori sa alegi. Intre a avea flori care nu iti plac, dar traiesc, si flori care iti plac, dar mor, se poate sa descoperi ca a doua optiune e preferabila.

Vorbind de climat, iata inca un lucru demn de retinut.

Ocazional, e in regula sa tratezi trandafirii ca pe niste plante anuale. Tot turul nostru a inceput cu o intrebare indirecta pusa de ghid: “Cei care ati omorat trandafiri, ridicati mainile.” Padure de maini. Sentiment personal vinovatie redus considerabil.

Dincolo de astfel de statistici, insa, fie ele o idee inexacte, ghidul nostru ne-a recomandat sa ne calmam. Cateodata, ne-a spus el, cate un trandafir se hotaraste sa isi puna capat zilelor peste iarna. Se intampla nu de putine ori, mai ales in zone ca ale noastre. Solutia insa nu e sa renuntam la trandafiri. Daca tinem neaparat sa ii avem, ii putem cumpara in fiecare primavara si spera ca vor trece testul iernii.

Daca nu il trec, e timpul pentru o alta tufa si o schimbare de perspectiva. In loc de flori perene, putem sa ii clasam drept flori anuale si sa facem pace cu ideea de a cumpara altii de cate ori vreunul isi da duhul.

Alege trandafirii Canadian Explorer pentru clima extrem de rece. Daca traiesti intr-un climat extrem de rece, cu ierni salbatice (ca pe aici), dar iti doresti trandafiri, exista insa o alta solutie: sa ii alegi pe cei din seria Canadian Explorer. La fel si daca te doare inima la gandul ca pierzi trandafiri fara sanse de reusita si daca refuzi sa ii consideri plante anuale.

Cultivatorii canadieni, care isi petrec vreo jumatate de an dardaind de frig, au dezvoltat o serie de trandafiri care sa reziste climei imposibile de la nord. Apoi i-au botezat cu tot atatea nume de exploratori, probabil dintr-un sentiment de solidaritate legat de dardait. Unii din acestia sunt trandafiri cataratori, ca cel botezat William Baffin, pe care l-am vazut la gradina botanica.

Era inceputul sezonului, si trandafirul incepuse sa infloreasca. Ghidul nostru ne-a spus ca a testat cu succes trandafirii cataratori Explorer – care nu numai ca sunt extrem de rezistenti la frig, dar se catara cu o incapatanare incredibila si se bat la cutite pentru resurse de apa cu copacii din jur.

De fapt, tufa de mai sus statea sub un copac si nu parea deloc sa se planga. Dimpotriva, se agatase impertinent de crengile lui si crestea cu entuziasm canadian. Inapoi la ghidul nostru, testul lui s-a terminat cu un trandafir din seria Explorer catarandu-se cu atat aplomb pe structura de lemn pe care i-o construise in gradina, incat o daramase.

Iata inca un explorator – John Cabot.

Foloseste containere cu orificii laterale daca acoperi trandafirii iarna pentru a-i proteja. Daca alegi sa iti acoperi trandafirii iarna, pentru protectie (ceea ce multi fac aici), alege containere cu orificii pe partile laterale, sus. Containerul ii fereste de vanturile salbatice de pe aici, dar orificiile sunt absolut necesare.

In lipsa lor, primaverile false, urmate imediat de ierni care se incapataneaza sa plece, pot incalzi containerul si trezi trandafirul prematur din perioada de hibernare. Daca insa orificiul e facut in partea de sus, aceleasi conditii pot duce la scurgerea zapezii topite peste trandafir, care apoi va ingheta la urmatorul ger. Un compromis sunt orificiile facute de jur imprejurul containerului, care permit circulatia aerului fara sa puna trandafirul in pericol.

Taie trandafirii primavara. E drept, am citit despre pregatirea trandafirilor pentru iarna cu taiatul obligatoriu al crengilor uscate, care sa previna aparitia insectelor sau a ciupercilor. Fara sa aiba nimic impotriva, ghidul nostru ne-a marturisit ca ia taiatul trandafirilor drept o optiune personala. Mai exact, prefera sa ii taie numai primavara.

Taiatul trandafirilor primavara are cateva avantaje. Si pentru cel taiat, dar mai ales pentru cel care taie. In primul rand, primavara, crengile moarte sunt mai usor de identificat. In al doilea rand, ghidul nostru prefera sa taie trandafiri inconjurat de aerul cald si promitator al primaverii, decat de cel rece si deprimant al toamnei.

Depinde de tine ce alegi. Ghidul ne-a spus ca nu are cunostinta ca a pierdut vreodata vreun trandafir pentru ca nu l-a coafat toamna. Pe de alta parte, poate ca e norocos. A mai adaugat si faptul ca, in afara de a crea toate conditiile pentru o crestere optima, ii place sa isi lase plantele sa creasca asa cum vor.

Trebuie sa recunosc ca politica asta de laissez-faire imi merge direct la inima. 🙂

Straturile in care sunt plantati numai trandafiri arata extraordinar. Asta e o doar o observatie personala si o adevarata revelatie pentru un gradinar organizat care se straduieste sa creeze contraste de foliaj si culoare. Plimbandu-ma prin gradina botanica, mi-am dat seama ca trandafirii sunt suficienti ca sa faca un strat sa imi mearga la inima.

Din pacate, e prea tarziu. Sau e? Tufele mele, altele decat trandafiri, s-au intins peste tot, cu sau fara ajutorul  meu, asa ca nu mai am loc pentru astfel de experimente. Si poate, oricum, ar fi prea costisitor odata ce decid ca trandafirii s-ar putea sa se transforme in gradina mea in plante anuale.

Cred ca raman la crinii de toamna si la cativa trandafiri ocazionali. Daca mi-e pofta de straturi de trandafiri, ma duc sa ma plimb prin gradina botanica. Pe curand!