Daca cineva mi-ar fi spus acum vreo 7 ani ca odata, candva, nu am sa mai am rabdare pana cand vremea sa imi permita sa lucrez in gradina, as fi pus sub semnul intrebarii IQ-ul din spatele afirmatiei. Ca sa fiu sincera, n-as fi crezut-o nici daca cineva mi-ar fi spus-o anul trecut. Mai tin inca minte cum, primavara trecuta, am inceput sa scriu un articol de blog intitulat Curatenia de primavara – Plangand prin gradina. Asta spune totul despre starea mea de spirit de atunci. Continue reading…

Cand ne-am mutat in casa cea noua, o fasie lunga de pamant ne-a primit plina de pietre si bolovani la stanga usii de la intrare. Se ascundea in spatele tufei mari de langa fereastra, dar mi-era imposibil sa o ascund de ochii celor care ne bateau la usa. Era bucata mea de iad, cosmarul meu decorativ, imaginea care ma facea sa ma chircesc de cate ori imi aduceam aminte de ea. Continue reading…

Povestea gradinii mele ai mai intalnit-o de destule ori pe blogul asta, dar in fiecare an simt nevoia sa revin la ea, si daca numai ca sa imi aduc aminte de unde am pornit. Continue reading…

Cand ne-am mutat in casa asta, gradina era o jungla in miniatura. Si daca ar fi fost numai padurea de balarii, copacii uscati si tufele crescute care pe unde, nu ar fi fost inca atat de rau.

Am descoperit insa curand ca nebunia ajunsese mult mai departe. Toate straturile din jurul casei erau pline cu pietre acoperite cu pamant, care faceau straturile de nefolosit – si pe care am muncit cativa ani la rand cu program de ocnas ca sa le scot. Continue reading…

Daca exista vreo planta care are noua vieti, e cu siguranta hosta sau crinul de toamna. Nici o alta planta care mi-a taiat calea nu m-a impresionat mai mult. Nu am descoperit inca nici o modalitate de a o distruge, decat daca, eventual, imi vine ideea sa o arunc pe foc. Continue reading…

A venit primavara si pe la noi. Sau aproape. In mijlocul lui mai, temperaturile au coborat din nou pana unde am avut sentimentul derutant ca se apropie toamna. Dar ceva a inceput intr-adevar sa se intample.

Intre timp, pentru vreo doua luni, blogurile romanesti s-au trezit bombardate cu imagini cu pomi infloriti, campii plesnind de culoare, plante care cresc miraculos inainte de vreme… si asa mai departe, numai bune sa imi dea tristeti de eschimos de cate ori priveam pe fereastra. Continue reading…

Inca doua proiecte in gradina mea de vara, apoi am sa iau o pauza de la coada sapei pentru o vreme. As fi vrut sa te scutesc de la inca o groapa, insa n-am avut de ales. Dar ca sa imi fac curaj, iata pentru inceput un proiect care nu presupune nici o piatra, nici o punga de pamant, nici o deplasare de vertebra. Continue reading…

Am inceput ieri sa iti povestesc despre proiectele din curtea noastra imposibila, care par ca nu se mai termina. Si despre cel care a sfarsit intr-un strat imens de flori roz si sentimentul ca locuim in casa lui Barbie. Iata aici altele doua care ma obosesc doar scriind despre ele, dar care macar nu s-au terminat intr-o explozie de roz. Continue reading…

Nu am nici orgoliu legat de gradina mea cu flori – talentele mele de gradinar sunt undeva pe la 1 si jumatate pe o scara de la 1 la 10. Dar chiar si un pas inainte, de valoarea unei jumatati de punct, e un progres binevenit. Asa ca am sa iti arat pe unde am ajuns cu gradina si ce mi-a luat sa ajung acolo. Continue reading…