Sa ne intelegem bine de la inceput: nu am nimic impotriva iepurasilor. Cu exceptia celui care imi mananca brandusa din fata casei in fiecare an, imi sunt dragi cu totii. Iata doar cativa care topaie prin curte de cum vine primavara.
In plus, de cate ori se apropie ziua de Pasti, iepurii isi fac aparitia prin casa. Doi pe semineu…
Un card intreg pe masa din living-room…
Si cativa iepuri derutati in fata focului.
Pe unii i-am imortalizat pe hartie…
Altii fac concursuri de sarituri…
Unul sta agatat de cosul in care vin cadourile de Pasti…
Iar altii apar prin casa in diferite ipostaze mai mult sau mai putin neasteptate.
Unul si-a lasat chiar urechile in urma.
Uite aici o intreaga familie de iepurasi care mi s-au strecurat literalmente in cosul de cumparaturi de Pasti. Am adus toata familia acasa.
Asa ca nu pot fi acuzata ca am ceva cu ei. Toti iepurii imi sunt simpatici.
CU TOATE ASTEA. O data pe an, se intampla ca un iepuras sa ne taie calea si sa o pateasca. Unul singur. Iepurasul de Pasti. Cel mai ghinionist din intreaga armata de rozatoare de mai sus.
De pilda anul trecut, de Pasti, cu doar cateva minute inainte ca oaspetii sa ne soseasca, pe cand mutam masina din strada in garaj, iepurasul ne-a iesit in fata. N-am mai avut timp sa il ocolim.
Ca un facut, anul acesta, cu doar un sfert de ora inainte ca musafirii sa soseasca din nou pentru masa de Pasti, acelasi iepuras ne-a intrat sub roti. De data asta treaba a fost ceva mai urata.
Fiindca ne-am simtit cu musca pe caciula, i-am facut loc iepurasului in garaj, unde s-a retras ca sa se recupereze dupa dublul traumatism. Mie mi pare cam speriat.
Anul viitor sper sa fie mai atent. O sa incercam si noi sa il evitam pe cat posibil.
(Sau nu.)
(Mu ha ha ha!)