Acum ceva vreme, dupa ce am adunat o multime de probe de prin magazinele de decor si vrand musai sa dovedesc ca nu ai nevoie de artist la scara ca sa iti umpli peretii, am inceput sa scriu un articol despre 10 lucruri pe care le poti inrama. Articolul e inca acolo, asteptand atentia mea undeva pe la lucrul #5. Doar ca intre timp, in viata mea personala a avut loc o alta inramare de care am vrut sa iti povestesc si care se incadreaza cuminte in acelasi subiect.

Asa ca articolul va mai trebui sa astepte, iar eu imi voi indrepta din nou atentia inspre camera pentru oaspeti. Pentru ca acolo mi-am trait cam jumatate de vara.

Ti-am povestit mai demult despre cei doi pereti inalti si goi de deasupra noptierelor, pentru care facusem doua tablouri cu dungi si frunze aurii. Intre timp am mutat tablourile in camera mea de lucru, pentru ca mi s-a parut ca am mai multa nevoie de ele acolo. Ceea ce m-a lasat din nou cu peretii descoperiti.

De altfel, miscarea nu a fost total neinspirata. Intuisem de ceva vreme ca celor doi pereti le-ar sta mai bine cu cate doua tablouri mai mici, care sa le rupa putin din dimensiuni. Si pentru ca de data asta nu mai aveam timp sa astept vreo reducere, m-am dus ata la magazin si am cumparat niste rame ieftine, care pareau sa fie exact ce imi trebuia.

E interesant de cate ori se intampla ca tocmai obiectul de decor mai ieftin sa fie cel care arata mai bine. Am invatat de mult ca un obiect de decor nu e neaparat “mai bun” daca e mai scump. La fel si in cazul ramelor mele. Altele mai late ar fi luat decorul cu asalt si l-ar fi umplut cu prea mult negru. Dar cele subtiri si fine pareau ca s-ar potrivi de minune cu restul decorului, care e si el mai degraba delicat.

In plus, ramele subtiri lasa culorile inramate sa vorbeasca. Ceea ce e bine, pentru ca am ales sa inramez un material textil plin de culoare.

Desi sunt gata sa inramez orice sta sau misca, adancimea ramelor mele si resursele mele decorative nu prea imi dadeau de ales decat sa strecor in rame ceva plat, de preferinta hartie. Am inceput sa caut prin magazine hartie decorativa care sa nu arate ca o hartie de impachetat, dar am esuat lamentabil. Iar hartia de impachetat e ultima reduta a spiritului meu econom. Refuz sa o asez in rame, cu exceptia Craciunului, cand un pic de kitsch e de iertat fiindca e dublat de entuziasm sarbatoresc.

Asa ca, de cum am vazut materialul asta, mi-am dat seama ca ar arata perfect inramat. Avea aerul unei lucrari din acuarela care cerea sa devina altceva decat o biata perna decorativa. 🙂 In plus, aveam nevoie de doar vreo cativa centimetri, ceea ce a insemnat ca m-am ales cu material de inramat pentru doar $1.

Prin urmare, l-am adus acasa si l-am pregatit pentru intalnirea cu rama. Mai intai l-am calcat bine. De fapt, pentru ca am facut patru tablouri din acelasi material, l-am calcat de fiecare data inainte de a taia cate o bucata pentru inramat.

M-am aruncat apoi in dezmembratul ramei pentru poze. Ca de obicei, mi-am folosit resturile de memorie ramase din scoala ca sa retin ordinea elementelor. Nu ca ar fi complicata, dar ai fi suprinsa cat de repede te pot deruta patru elemente simple atunci cand vrei sa le aranjezi la loc.

Sau trei. Pentru ca imaginea am dat-o la o parte. Am pastrat-o drept sablon in cazul in care voi vrea vreodata sa asez altceva in rama.

Am intins materialul cu fata in jos si am asezat deasupra passepartout-ul cu care a venit rama. Am incercat sa fac in asa fel incat sa economisesc materialul, dar in acelasi timp “tabloul” meu sa fie bine balansat cu model si culoare.

Important: Am asezat passepartout-ul la cativa centimetri de marginea materialului. Aveam nevoie si aici, ca si in cazul pernelor mele decorative, de un pic de “tiv”. Dar despre asta un pic mai tarziu.

Un mic detur aici. Daca cumva vrei sa inramezi un material textil, dar rama ta nu are un passepartout, poti sa il faci singura dintr-o bucata de carton alb sau dintr-o coala de bloc de desen. Chiar si o coala alba de scris e suficienta. Foloseste doar imaginea cu care vine rama drept sablon si taie o bucata de hartie potrivita cu marimea ramei. Apoi taie un alt dreptunghi in mijloc.

Nu ca ai avea nevoie de explicatiile mele pentru asta… 🙂

Revenind la ramele noastre, am desenat conturul passepartout-ului pe spatele materialului…

…apoi am taiat materialul lasand 1-2 centimetri in jurul chenarului.

In final, am lipit materialul cu banda adeziva pe spatele passepartout-ului.

Si asta a fost tot! Dupa ce am reasamblat toata rama si am repetat procesul de inca trei ori, am sfarsit cu patru tablouri facute in nu mai mult de un sfert de ora.

Si-au gasit locul deja pe cei doi pereti goi ai camerei de oaspeti de parca ar fi fost acolo dintotdeauna. Adevarul e ca am fost si eu surprinsa de cat de bine aratau. Am sentimentul ca, asa delicate si operand doar din fundal, ramele astea dau tonul intregii camere.

Si maratonul “Dormitor pentru oaspeti” continua. Nu am ajuns nici macar la jumatate…