In cartierul nostru, copiii au venit duminica seara sa bata pe la usile oamenilor si sa ceara dulciuri. Prin urmare, chiar daca noaptea adevarata de Halloween e numai azi, pot sa raportez deja cum a fost la noi in cartier.

A fost o nebunie!

Mi-am promis ca anul acesta sa ii astept pe copii la usa cu o masa plina – si sa vad care sta si care fuge dupa ce isi plimba ochii pe meniu.

Asa ca am pregatit un meniu din ochi, degete si creieri, plus o salata cu viermi si ochi, pentru ca verdeturile sunt bune pentru sanatate. Am stropit totul cu un pahar de sange in care am aruncat doi ochi pentru aroma. In sfarsit, copiii m-au ajutat sa amestec intr-un cazan cu supa de viermi, iar unii chiar si-au luat cate un viermisor acasa.

M-am distrat:)

Iata masa, aranjata in fata casei. Programul de Halloween incepea numai la 4, dar la 3:30 eram deja instalata in fata usii, batand din picior de nerabdare.

Si iata ce am facut. Pentru inceput, am intins panze de paianjen de o parte si de alta a intrarii. Am tesut o panza de paianjen de-a curmezisul usii si am asezat un paianjen in mijloc, caruia, din pacate, am uitat sa ii fac poze.

Am continuat cu o fata negra de masa, pe care am asezat o panza neagra. Si apoi au inceput bunatatile… Un creier de gelatina.

O salata de verdeturi cu ochi si viermisori, pentru vitamine.

Totul stropit cu un pahar de sange (ori apa cu vreo trei picaturi de colorant pentru mancare) cu doi ochi pentru aspect si aroma.

Am asezat pe masa si un bol cu ochi de ciocolata, ca sa imi indulceasca putin meniul. Pe cand faceam asta, am observat un musafir aparand pe langa masa…

Apoi au inceput sa apara tot mai multi…

Cerand de mancare langa cazanul meu cu supa de ochi si viermisori.

Intre noi fie vorba, sobolanii astia de plastic mi-au dat de furca. Am cumparat trei si i-am adus acasa, in asteptarea serii de Halloween. Am descoperit intre timp ca sotul meu si-a gasit o distractie noua. Ia pe furis cate un sobolan si il ascunde pe unde nu ma astept. Apoi asteapta sa vada cand incep sa tip, dupa care iese rosu de ras din camera lui.

Intr-o seara, m-am trezit cu un sobolan in pat, sub cartea pe care o citeam.

Am fost aproape de chemat ambulanta. Pentru mine, pentru ca inima incepuse sa imi bata neregulat, si pentru sotul meu, pentru ca se inecase de ras.

Acum numar sobolanii de cate ori intru in casa. In cateva randuri i-am ascuns si eu, pentru pay back, dar am uitat de ei si m-am speriat singura.

Asa ca i-am asezat intr-o cutie pana anul viitor si am grija sa ii tin locatia secreta.

Ca sa revenim la masa noastra, am adaugat un buchet de flori, fiindca ambianta e importanta. Apoi i-am indemnat pe copii sa le miroasa. Daca indraznesc:)

In sfarsit, daca ne tine stomacul, sa ne concentram putin atentia asupra degetelor din crenvusti din spatele florilor.

Imi place sa dau copiilor ciocolata, pentru ca ciocolata e regina dulciurilor. 🙂 Dar in anii trecuti, am identificat punctul slab din strategia mea. Asa ca, de frica sa nu dau iama in dulciuri inainte de Halloween, am cumparat doar bomboane pe bat si Starburst. Copiii se dau in vand dupa ele, dar eu nu.

Cred ca totusi am sa ma intorc la ciocolata anul viitor. Fara ciocolata parca nu e Halloween.

Asa ca nu mi-a mai ramas nimic altceva de facut decat sa ma cuibaresc pe scaun cu un pahar de sange in mana si sa ii astept pe copii:)

Unii au privit cu ochi curiosi, altii s-au indepartat cativa pasi cand i-am invitat la masa, cativa au inceput sa atinga creierul si sa ma intrebe din ce sunt facute degetele. Le-am spus ca sunt degete adevarate de care am facut rost cand am prins un musafir nepoftit in gradina.

Nu m-au crezut.

Pe toti insa i-am prins cu mainile in bolul cu ochi de ciocolata.

Happy Halloween!