In ultima vreme am adoptat o viziune ceva mai putin sofisticata cu privire la mesele noastre festive. Ca sa fiu scurta, am obosit sa asez si sa reasez fata de masa pe masa noastra mamut si sa reincep procesul intreg al spalatului si calcatului de cateva ori pe luna. Nu de alta, dar fata de masa e imensa si imi ia vreo ora de tortura casnica sa ii pot veni de hac.

In plus, cum e alba si masa uriasa, farfuriile se pierd pe ea – mai ales atunci cand musafirii nostri nu sunt multi. Imi pare mereu ca ceva lipseste din tot peisajul si, dupa cateva ocazii de genul acesta, am tras concluzia ca fata de masa e de vina.

Mai mult, atunci cand a trebuit sa incropim o masa ad-hoc, cu toata aparatura de rigoare, incluzand protector de masa si accesorii care sa taie putin din intinderea aceea alba, am descoperit ca imi lipsea energia. Si ca, la urma urmei, fata de masa nu e necesara de fiecare data cand vrem sa ne intalnim cu o mana de prieteni.

Asa ca, acum cateva saptamani, am asezat o masa in cateva minute cu o mana de acesorii pe care le-am avut la indemana. Minus fata de masa! 🙂 🙂 🙂

Ceea ce mi-a oferit un moment de reflectie de tipul “de ce n-am facut asta mai devreme?”

Ca sa fiu sincera, am un raspuns. N-am facut asta mai devreme pentru ca n-am avut materialele necesare. Servetele de masa le-am cumparat de curand, la reducere. Subliniez “la reducere” pentru ca e un aspect important. De cele mai multe ori musafirii nostri se aduna in numere mai mari de 12, asa ca am nevoie de cel putin 3 sau 4 seturi din fiecare model, lucru care poate de unul singur goli un buzunar in doi timpi si trei miscari.

Asa ca servetele mele de masa erau pana acum seturi complete, dar insuficient de mari, pe care nu le puteam folosi niciodata.

De data asta, am gasit servetele de mai sus (plus napronul) abandonate si neiubite de nimeni in coltul cu reduceri. Pentru ca sunt albe si pentru ca mi-au cazut la inima de la prima intalnire, mi-am umplut cosul cu vreo 12, plus cateva de rezerva. Si masa de sus a fost brusc posibila.

Prin urmare, evenimentul mi-a oferit alte momente de reflectie, de data asta de tipul “cred ca in sfarsit am adunat destule accesorii ca sa pot incropi o masa in cateva minute. Si care sa nu fie niciodata la fel cu cea de ieri.” Am tras apoi concluzia ca acessoriile acestea se reduc la cateva categorii simple care scot o masa din anonimat. Suporturi pentru farfurii. Servete decorative pentru masa. Naproane. Servetele din material textil si din hartie. Inele pentru servetele. Suporturi pentru pahare.

Si apoi, la fel de important, accesorii decorative pentru piesele centrale. Vaze, lumanari, suporturi pentru lumanari si tot ce poate servi drept decor.

Trebuie sa adaug o mentiune speciala pentru panglica. Panglica ma scoate intotdeauna din necaz cand un set de inele pentru servetele e incomplet ori cand am nevoie de o culoare diferita ca sa scot schema cromatica din amorteala.

Asa ca ma concentrez pe acesoriile de mai sus, ca sa fiu sigura ca nu mai trebuie sa calc imposibila mea fata de masa de 50 de ori pe an.

Am mai invatat intre timp ca tot ce am de facut ca o masa sa fie intotdeauna alta e sa schimb accesoriile decorative. Si sa ma asigur ca am intotdeauna destule – pentru fiecare eveniment, anotimp sau ocazie. Asa ca atunci cand se anunta reducerile sezonale pe la magazine, inainte de a da iama in dulciuri, imi plimb ochii pe rafturile cu decor.

De pilda, masa de mai jos a fost una simpla, de vara. O zi luminoasa (poza nu ii face dreptate), in care aveam nevoie de o masa ceva mai aerisita. Doua suporturi de lumanari facute din pahare de alama intoarse cu gura in jos, plus o vaza in forma de ulcior care se potriveste cu orice schema cromatica fiindca e alba.

Dar de indata ce a sosit toamna, m-am aruncat in incarcatul mesei. Am folosit aceleasi servete decorative, dar am umplut centrul ei cu dovleci facuti din material textil. Pe care ii gasisem in dimineata aceea la magazin.

Ca sa clarific situatia, toata incarcatura asta e posibila pentru ca am renuntat intre timp la a mai aseza platouri pe masa, cu exceptia ocaziilor ceva mai putin formale. Aperitivele le servim la bufet, iar desertul nu se intampla intotdeauna la masa asta. Asa ca ne putem bucura in acelasi timp de mancare buna si de decor, fara sa ne ma complicam cu asteptatul platoului cu legume sa soseasca de la musafirul numarul 3, cand tu esti al 12-lea.

Revenind la masa cu dovleci, de data asta i-am dat un pic de culoare cu cateva servetele de hartie si suporturi pentru pahare din aceeasi colectie. Am folosit si servetele din material textil pentru ca – de ce nu?

Plus vreo doua lumanari in suporturi colorate – si tot decorul a fost gata in 5 minute.

Acesta e unul dintre motivele pentru care refuz in continuare sa cumpar alte vase si farfurii decat din cele albe. Pe acestea le pot include fara nici un efort in orice fel de schema cromatica. La fel de limitate imi pastrez si alegerile in materie de suporturi pentru farfurii – care sunt in general aurii sau argintii.

Pe scurt, am de gand sa imi continui vanatoarea de obiecte decorative si sa fac decoratul mesei o chestiune de minute. Imi pun fata de masa la naftalina si sa o scot doar de vreo trei ori pe an. Trei ore pe an de calcat aceeasi fata de masa e suportabil.