As vrea sa iti promit ca o voi lua mai incet cu pernele decorative, dar nu stiu daca ma pot tine de cuvant. Asta e perna #4 luna asta – si nu sunt sigura ca e ultima.
Tot ce pot sa spun insa e ca este la concurenta cu cea albastra pentru trofeul “Perna mea preferata”.
Iata deci povestea ei.
Am vazut in cateva magazine perne decorative care erau evident decorate cu vopsea. Printre altele, cea de mai jos, care mi-a furat inima pe loc.
(Perna arata mult mai bine in realitate – ceva ii lipseste cand ma priveste din poza asta.)
Nu stiu daca am intrat in amanunte in articolele trecute, dar sunt in procesul lung si meticulos de a lua dormitorul nostru de la “inainte” la “dupa”. Iar pernele decorative sunt unul din pasii intermediari.
In plus, am cumparat o multime de perne decorative dupa Valentine’s Day, care au costat mai nimic si pe care le-am dezmembrat ca sa le scot caltii. Iar ceea ce a ramas din ele, mi-am spus, se preta foarte bine la un experiment.
Asa ca am adunat unu si cu unu si am decis sa imi folosesc materialul ramas din pernele de mai sus ca sa fac o perna decorativa. Pictata cu vopsea. Cu care sa desenez copaci.
Sau copac. Unul singur. Pentru ca imi plac copacii, dar padurile imi dau fiori.
Asa ca m-am apucat de treaba. In primul rand, am desfacut pernele si le-am luat doar fetele albe de pe spate (fara bordura rosie a pernelor vechi).
Dupa care le-am calcat bine, fiindca cel putin una dintre ele urma sa devina fundalul aventurilor mele artistice.
Am lipit impreuna patru coli de hartie cartonata din care urma sa fac un sablon indeajuns de mare pentru toata suprafata pernei.
Am incropit, dupa bietele mele puteri artistice, silueta unui copac pe hartia cartonata de mai sus.
Copac al carui contur l-am ingrosat cu carioca.
Apoi am lipit sablonul cu scotch pe spatele uneia din fetele de perna.
Si a urmat partea frumoasa a proiectului – colorat in interiorul liniilor:) Am folosit vopsea pentru materiale textile (Martha Stewart Multi-surface Acrylic Craft Paint) in auriu metalizat. Non-toxica. Rezistenta la intemperii. Pentru interior si exterior. Perfect. Nu ca aveam de gand sa folosesc perna afara, dar nu strica sa stiu detaliul despre “intemperii”. La urma urmei, am o personalitate furtunoasa…
Nu a fost nevoie sa acopar masa pe care urma sa lucrez – hartia cartonata de sub fata de perna era de ajuns ca sa protejeze masa. Asa ca m-am instalat comod la masa si am urmarit doua episoade din Seinfeld in timp ce copacul meu prindea viata.
De obicei asez o lampa sub o masa de sticla ca sa iau un pic din opacitatea materialului. De data asta n-a fost nevoie. Desenul era perfect vizibil dincolo de material.
Am inceput sa mazgalesc putin cate putin…
Si, in sfarsit, aventura mea in pictura e gata!
Am renuntat sa ii mai adaug crengutele de la baza. Pe cine pacalesc cand incerc sa asum o prezenta naturala? Lumea asta n-a vazut atat simetrie de cand s-a inventat patratul.
Auriul e exact asa cum mi l-am inchipuit. Are caracter si sclipici:)
Am asteptat vreo patru ore ca vopseaua sa se usuce. Din instructiunile de pe cutia de vopsea am aflat ca trebuie sa ii dau 21 de zile ca sa fie complet uscata, dar imi inchipui ca asta se referea la cea folosita pe sticla. Fiindca vopseaua mea era atat de uscata incat ar fi rezistat unui razboi nuclear.
Asa ca am trecut la cusut. De data asta am prins fetele cu ace de gamalie inainte de a le coase, ca sa nu risc un copac cu jumatate de ramuri ratacite prin tiv.
Am umplut perna cu calti si am trecut la sedinta de fotografie. Din fata…
Din lateral…
De aproape…
De departe…
Si asa mai departe.
Mi-am spus ca poate n-ar fi fost rau sa ii adaug o bordura aurie, dar am indoieli. De data asta, cred ca simplu e mai bine.
Am sa fiu cuminte si am sa o las sa se odihneasca pentru vreo 21 de zile. Apoi am sa ii fac cunostinta cu coatele mele:)
In final, un lucru pe care am sa il tin minte pentru proiectul viitor. Chiar daca vopseaua pe care am folosit-o se preteaza la lucrat pe material textil, nu a fost tocmai alegerea perfecta. Vopseaua s-a intarit si, chiar daca arata exact asa cum mi-am inchipuit, nu e neaparat moale cand imi trec mainile peste ea.
Asta nu e o problema, pentru ca perna mai are o fata daca tin cu tot dinadinsul sa o folosesc la vreun somn dulce de duminica dupa-masa:) Dar data viitoare am sa folosesc o vopsea speciala pentru materiale textile, care ramane moale dupa ce se usuca si permite materialului sa se intinda.
Ce imi place la tehnica asta e faptul ca posibilitatile sunt nelimitate. Vreau o perna cu dungi? Vopsea si un liniar. Vreau una cu cerculete? Vopsea si sablon. Sau vreau o perna intr-o culoare pe care nu reusesc sa o gasesc la magazin, dar o gasesc in schimb intr-o sticluta cu vopsea pentru material textil? Vopsea, vopsea, vopsea.
Pe scurt, poti sa faci orice perna care iti trece prin cap. O perna personalizata. Una cu un desen incropit de tine ori de oricine altcineva nu are ceva mai bun de facut. Un fragment de arta abstracta compozitie personala. Un mesaj. O poezie. Orice.
Despre cateva perne pe care le-am vazut prin magazin si pe care ai putea sa le reproduci am sa scriu in curand. Pana atunci, inca o privire… Si, in sfarsit, o cana cu ceai:)
