Dupa atatea decizii in gradina luate peste vara si dupa atata munca la coada sapei, mi s-a facut un dor nebun de un proiect domestic si usor, preferabil ceva care sa aiba de-a face cu masina de cusut. Daca citesti blogul asta de ceva vreme, probabil nu te surprinde ca am recurs din nou la perne decorative drept metoda de relaxare.

Metoda dupa care m-am ales cu o pereche de perne pe care le-am incoronat drept preferatele mele din toate timpurile. Nu ca asta nu se intampla de fiecare data cand cos o perna, dar spune-mi si tu. Perne albe cu albastru. Stil plic. Cu modele aerisite. Si cu dantela.

Ce sanse am sa nu ma topesc dupa ele?

Povestea e urmatoarea. Incercam sa pun la punct camera pentru oaspeti, pe care am decis ca am sa o fac in alb si albastru, plus o culoare de accent – de data asta galben. Trecand pe la magazin, am dat cu ochii de un material cu model curat, care nu oboseste ochiul, dar care e de ajuns de detaliat si dantelat ca sa il bucure.

Inima mi-a cantat, portofelul mi-a sarit din buzunar – si am ajuns acasa cu vreun metru si un pic de material, plus visuri despre viitorul decorativ al camerei mele.

De cand am facut perna cu carouri de Craciun, am invatat ca, in loc sa cos perne decorative, mai bine cos fete-plic pentru perne, pe care apoi le pot scoate, spala si schimba de cate ori e nevoie. In plus, sa fac o fata de perna-plic mi se pare mai putin complicat pentru ca nu am nimic de cusut cu mana. Masina de cusut face totul.

Asa ca am folosit acelasi proces de taiat materialul pe care il folosesc de fiecare data pentru perne-plic. Am sa il recapitulez aici pe scurt, desi e explicat pe indelete in alt articol.

Mai intai, am taiat doua bucati de material, amandoua cu o latime de 46 cm, dar una lunga de 46 cm lungime, cealalta de 60 cm. Marimea standard a unei perne decorative e de 42 x 42 cm, asa ca cei 46 cm permit si un tiv de jur imprejur.

Am taiat bucata mai lunga in jumatate si am tivit  bucatile de-a lungul taieturii.

Apoi am asezat cele doua bucati tivite una peste alta in asa fel incat sa obtin un patrat de 46 cm lungime. De data asta, ca sa imi fie mai usor – si pentru ca am vrut sa adaug si niste dantela pe marginea pernei, am terminat de cusut spatele pernei inainte de a-l coase de partea din fata.

Cu alte cuvinte, am cusut mai intai cele doua bucati din spate una de alta, cu o cusatura scurta de-a lungul locului unde se suprapun. Asa cum arata cusatura neagra de mai jos.

Bineinteles, NU am cusut bucatile una de alta pe mijloc. Partea aceea trebuie sa ramana deschisa, fiindca urma sa fie “buzunarul” pernei mele plic.

In ce priveste cusatura ilustrata in negru mai sus, am facut-o cat mai aproape de marginea materialului. Scopul ei era sa tina cele doua bucati impreuna fara sa se ia la intrecere cu celelalte cusaturi pe care urma sa le fac.

Dupa ce am parcurs toate etapele de mai sus, m-am ales cu doua bucati patrate de material, de 46 cm x 46 cm, adica cu cele doua fete ale pernei. Intre ele, ca intr-un sandwich, aveam nevoie sa cos un pic de dantela pe care o gasisem prin cutiile mele. Dantela era subtire, ceea ce insemna ca nu urma sa copleseasca materialul, ci doar sa ii dea un pic de je ne sais quoi.

Ca sa nu ajung sa imi pierd mintile incercand sa potrivesc cu o singura cusatura si dantela si fetele pernei una de alta, le-am luat pe rand. Mai intai am masurat de sapte ori si am indoit o data marginile bucatii din fata a pernei, in asa fel incat sa termin cu un patrat de 42×42 cm (asa cum am spus, marimea standard a unei perne decorative). Apoi am facut o cuta cu fierul de calcat, ca sa stiu pe unde urmeaza sa cos.

Am cusut dantela de-a lungul acestei cute, potrivind-o in asa fel incat, atunci cand perna e terminata, dantela sa isi scoata nasul din spatele bucatii de material in sus.

Cam asa.

Am inceput si am sfarsit cu dantela curbandu-se putin in interior, ca sa nu se destrame.

Tot ce mi-a mai ramas de facut a fost sa cos fata si spatele pernei impreuna. Asta a fost usor. Am urmat aceeasi cusatura pe care am facut-o pentru dantela.

N-am mai avut nevoie sa masor ori sa potrivesc nimic, ci doar sa urmez cusatura.

Am cusut fetele de perna de jur imprejur. Adu-ti aminte ca asta e o perna plic si ca nu e nevoie sa lasi nici un spatiu prin care sa o umpli cu polistiren. Pentru asta e facut “buzunarul”.

Si iata perna mea, dupa ce am intors-o pe fata si am calcat-o frumusel.

In spate, buzunarul pernei e perfect.

Fiindca materialul din spate a fost taiat mai lung, cele doua bucati se suprapun.

Nu a mai trebuit decat sa iau o perna umpluta cu polistiren si sa o strecor inauntru.

Sunt innebunita dupa perna asta. E exact detaliul de care aveam nevoie pentru camera oaspetilor. Albastrul e culoarea pieselor de accent, iar pernele decorative (fiindca am facut doua) imi vor rezolva combinatia cromatica.

Ma omor dupa dantela. Perna mi-ar fi fost draga si fara, pentru ca materialul e perfect. Dar dantela o ridica la un alt nivel.

Probabil voi mai face inca o perna, fiindca mi-a mai ramas o bucata maricica de material. Doua perne se vor muta pe pat, iar una va ramane pe scaunul imblanit. Camera prinde contur. 🙂

Dar despre asta, alta data. Fiindca povestea dormitorului de oaspeti e lunga. Si trece prin cea a unui alt scaun imblanit, a unei lampi, a catorva tablouri si a unei multimi de alte detalii – pentru care stai pe aproape!