Oglinda de mai jos ne-a cazut in brate impreuna cu casa asta, atunci cand ne-am mutat aici. Era agatata de-a lungul usii baii, strecurata in trei colturi deprimante de plastic (unul se pierduse) si reusind mai degraba sa urateasca baia decat sa o faca mai usor de suportat.

Am luat-o jos si am inlocuit-o cu o alta, cu o rama subtire, alba, cumparata de la magazin. Dar pentru ca nu m-am putut convinge sa arunc oglinda cea veche, am rezemat-o intr-un colt al camerei de oaspeti – un obiect utilitar, dar trist si fara sarm.

Dar cum camera asta trece acum printr-un proces minutios de infrumusetare, mi-am spus sa ii aplic si oglinzii mele un tratament de intinerire. Daca la inceput, plina de avant pionieresc, m-am gandit sa aplic pe fata oglinzii cateva modele facute din stinghii subtiri din lemn, vopsite in alb, un drum pana la magazin si o sanatoasa criza de timp care m-a adus la realitate m-au facut sa aleg o cale mai usoara.

Asa ca mi-am spus ca o rama simpla, alba e de ajuns ca sa scot oglinda din anonimat si sa ii dau un pic de zvac. Cu asta in gand, m-am dus la magazin si m-am intors cu doua sipci lungi, de felul acelora care se lipesc intre perete si tavan ca sa dea camerei un aspect mai finisat.

Si un aspect finisat era tocmai ce imi doream:)

In loc de lemn, am ales niste sipci din polistiren. Mai flexibile, mai usoare, gata vopsite – si ieftine.

Sotul meu mi-a dat cateva lectii de folosit unelte sofisticate de taiat lemne si sipci, dar de frica sa nu ma aleg cu o rama de oglinda, dar fara degete, am recurs la cutiuta mea primitiva de taiat lemne, asupra careia am muncit din greu pana cand am reusit sa tai patru laturi de rama.

Opt taieturi. Cred ca, cu ocazia asta, mi-au crescut vreo doua kilograme de muschi in mana dreapta.

Dupa ce m-am luptat la inceput cu tot felul de semne mai mult sau mai putin evidente pe albul sipcilor, am ajuns la concluzia simpla ca toata munca mea se rezuma la taiat patru bucati de lemn (sau polistiren) dupa modelul de mai jos.

Cu alte cuvinte, doua bucati scurte si doua lungi, cu marginile taiate in forma de A. Usor de tinut minte:)

Pentru inceput, am avut grija ca fiecare din laturile ramei sa treaca o idee de marginile oglinzii. Asta pentru ca marginile ei sa nu fie vizibile din lateral pe sub rama.

A fost nevoie sa masor doar doua laturi. Odata cea scurta taiata, am folosit-o ca sa tai inca una de aceeasi marime. La fel am facut si cu latura mai lunga.

A trebuit sa fiu atenta sa nu las rama sa treaca prea mult peste marginea oglinzii. Asta pentru ca fiecare bucata de lemn era traversata pe spate de un sant destul de larg. Daca as fi trecut cu mult peste laturile oglinzii, m-as fi vazut nevoita sa lipesc rama incercand sa o fixez pe mijlocul santului.

Apoi nu am vrut ca toata greutatea oglinzii, odata ridicata in picioare, sa se sprijine pe o singura latura a ramei. Chiar daca am folosit un lipici bun.

Dar inainte de lipici, am netezit taieturile cu un pic de hartie abraziva.

In ce priveste lipiciul, am folosit unul care se usca mai incet si care urma sa imi dea destul timp sa repozitionez cele patru laturi ale ramei pe marginea oglinzii, in caz ca nu reuseam sa o fac bine de la inceput. Ar fi fost o idee mai buna sa cumpar varianta transparenta, mai ales ca am invatat din alte proiecte ca oglinzile nu iarta nici o greseala… Dar nu am avut mari probleme cu cel alb.

Apoi am lipit cele patru laturi ale ramei in jurul oglinzii si am asteptat cateva ore:)

Dupa cum vezi, insa, am ramas cu doua probleme: urmele de creion lasate pe rama si santul dintre laturile ramei, pe care l-as fi preferat ceva mai putin vizibil.

Prima problema am rezolvat-o cu o radiera (incearca una alba, ca sa nu lase urme). Pentru cea de a doua, am folosit izolant sau sealer alb, de genul celui care se foloseste la camuflatul marginilor din bai.

Dupa ce lipiciul s-a uscat si rama a ramas fixata bine de oglinda, am umplut santurile de la colturile oglinzii cu izolant, mi-am folosit degetul ca sa asez izolantul acolo unde era nevoie de el, dupa care am sters excesul cu un servetel umed.

Si m-am ales cu o oglinda noua, pentru pretul a doua sipci de polistiren.

De data asta, oglinda rezista unui test de aproape. Nici un pic de lipici nu apare pe unde nu trebuie, nici o urma de asimetrie.

(E drept, poza lasa mult de dorit, dar asta e alta poveste…)

E cu siguranta un progres. Iar progresul va fi si mai evident atunci cand rama alba a oglinzii va iesi in evidenta pe fondul peretelui care urmeaza sa fie vopsit in gri.

Dar pana atunci, inca o privire…

Nu mai imi ramane decat sa zugravesc dormitorul, sa acopar cu vopsea sipca aceea de lemn de pe perete care mi-a cazut cu tronc la inceput, dar care a inceput curand sa ma sacaie, sa termin usile, lampile, mobila, perdelele, tablourile…

Pregateste-te de citit:)