Fiindca orice zi de nastere care se respecta are nevoie de baloane, mi-am propus sa le includ in planurile mele pentru ziua lui Jake. Schema cromatica a decorului era verde si negru, dar mi-am spus ca baloanele negre ar incarca prea tare decorul si l-ar face o idee mai potrivit pentru o petrecere de Halloween.

In imaginatia mea, decorul trebuia sa fie proaspat si curat – la urma urmei suntem in miezul primaverii. Asa ca am facut ce fac intotdeauna cand sunt pusa in fata unor astfel de dileme. Am adus albul in ecuatie.

Am cumparat doua pachete de baloane – verzi si albe. Planurile erau grandioase – voiam sa construiesc un arc de baloane pe care sa il asez deasupra mesei si care sa ia ochii musafirilor (si ai lui Jake) de indata ce intrau pe usa.

Inainte de a veni cu ideea arcului, ma lovisem de problema numarul unu. Cum puteam sa fac niste baloane sa stea cuminti deasupra mesei, fara sa fie umplute cu helium? Aveam nevoie de multe baloane pe care trebuia sa le transport la distanta. Punand la socoteala si faptul ca trebuia sa bat drumul cu ele pana la magazin si inapoi pentru helium, bugetul meu putea sa explodeze in orice clipa. Literalmente.

Solutia a venit repede: un suport de care sa leg baloanele. De unde ideea arcului de mai sus.

Odata problema asta rezolvata, cel putin teoretic, am inceput sa umflu baloane folosind o pompa – una dintre cele mai bune investitii pe care le-am facut vreodata in materie de decor. Pompa asta m-a salvat de la multe dureri de cap.

Ca sa imi fie mai usor sa leg baloanele de suport si ca sa dau rezultatului final un pic mai multa consistenta si simetrie, am legat baloanele perechi-perechi, cate unul alb si unul verde, folosind panglica metalica din proiectele anterioare. Apoi am legat cate doua perechi de baloane una de alta, ca sa sfarsesc cu manunchiuri de cate patru.

Am avut grija sa pastrez panglica ceva mai lunga, ca sa o pot folosi mai tarziu la legat baloanele de suport.

Apoi a venit randul suportului pentru baloane. Etapa asta a luat mai multe devieri de la planurile initiale decat am mai avut rabdare sa le numar. Planul era simplu. Urma sa construiesc un arc larg din sarma si sa ii implant capetele in doua vaze umplute cu burete.

Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca sarma pe care o aveam (de fapt cateva umerase de metal din cutiile mele cu deseuri) nu era destul de teapana ca sa pastreze tot arcul in picioare. Schimbare de plan numarul unu: in loc de arc, m-am hotarat sa fac un suport patrat din trei bucati separate de sarma, pe care mi-am inchipuit ca imi va fi mai usor sa le tin la locul lor.

Intrebarea era cum. M-am aruncat in cercetari minutioase ale cutiilor mele cu deseuri, de unde am rasarit tinand in mana patru tuburi goale de carton, din cele pe care se infasoara hartia de impachetat cadouri.

Din pacate, tuburile erau prea scurte. Asa ca am inceput sa improvizez, punand cate doua cap la cap si lipindu-le cu o a treia bucata de carton scaldata bine in lipici cald. In jurul careia am infasurat, putin ne-festiv si impiedicat cum am putut, cateva fasii de banda adeziva.

Ca sa imi acopar improvizatiile decorative, mi-am acoperit apoi opera cu hartie de impachetat cadouri. Rezultatul final a iesit cam nefinisat fiindca tuburile aveau ceva denivelari si asperitati. Dar am invatat de mult ca astfel de detalii se pierd de obicei in ansamblul colectiv al decorului, asa ca m-am declarat multumita.

Pentru ca tuburile de mai sus, fie ele lipite cu entuziasm, ar fi amenintat si ele sa isi piarda forma sub greutatea baloanelor, am decis sa strecor in ele un pic de sarma. Sarma sau tuburile singure s-ar fi indoit, dar combinate, cele doua se transformau intr-un duo dinamic, un fel de Batman si Robin decorativ.

Sau cel putin asa am sperat.

Drept pentru care m-am intors la umerasele mele de metal si am folosit un cleste de taiat sarma ca sa le retez agatatorile. Apoi am indoit cum am putut, cu bietele mele manute, bucatile de sarma una in jurul celeilalte, pana cand m-am ales cu o bucata ceva mai lunga decat tuburile de carton.

Am strecurat sarma in mijlocul tubului, lasand-o sa isi iteasca capul cu vreo 10 cm la unul din capete. La celalalt capat am indoit-o si am strecurat-o inapoi in tub, ca sa nu sparga baloanele.

Pentru baza suportului, am gasit doua vaze identice, pe fundul carora am strecurat cateva bucati de burete si polistiren pe care le pastrasem de la cutiile cu electronice. Am implantat capatul de sarma in burete, apoi am umplut vaza cu alte bucati de polistiren, pana cand tubul nu s-a mai miscat.

Si m-am alesc cu un suport teapan, vertical, gata pentru baloane.

Dupa ce am facut doua astfel de suporturi, urma sa ma ocup de un al treilea element de acelasi fel. Pe acesta insa trebuia sa il fixez orizontal deasupra celor doua suporturi verticale, in asa fel incat sa creeze un fel de “poarta” dreptunghiulara.

Deraiere numarul doi de la planul initial. Cand am asezat al treilea element deasupra celorlalte doua, am avut imediat sentimentul coplesitor al decorului improvizat. Mai exact, improvizat prost.

Era mult prea dezordonat, mult prea instabil si mult prea greu de fixat, fara sa mai vorbim, mult prea dificil de transportat. Dupa dezamagirea initiala insa, am renuntat sa mai complic lucrurile. Aveam deja doua suporturi verticale, pe care trebuia doar sa le umplu cu baloane si sa le transform intr-un soi de coloane festive si colorate. Apoi sa le asez de o parte si de alta a mesei, fie pe masa, fie pe podea – si sa inchei toata aventura.

Am inceput, prin urmare, sa leg manunchiurile de cate patru baloane in jurul suporturilor si m-am ales cu rezultatul de mai jos.

La final, am acoperit baza suportului cu hartie subtire pentru cadouri, ca sa ascund bucatile de polistiren. Ceva mai tarziu am adaugat inca un balon in varful suportului, fiindca mi s-a parut ca operei mele ii lipseste motul.

A trebuit apoi sa strecor doua astfel de exemplare in portbagajul masinii si sa le transport neatinse vreo 30 de kilometri. Stiam ca nu voi avea timp sa umflu baloane odata ajunsa la locul cu pricina.

Dar totul s-a terminat cu bine. Saptamana viitoare, dupa inca un scurt detur, iti voi arata cum a iesit toata combinatia decorativa la care am lucrat cateva zile. Asa ca nu uita sa vii inapoi!