Acum cateva saptamani, am fost la un targ de imbunatatiri imobiliare (nu stiu exact cum sa traduc termenul, asa ca scuza-mi impleticirile verbale), unde am vazut printre altele masa asta adorabila.

Ideea nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap si m-am amuzat incercand sa ghicesc din ce sunt facute “chiftelutele”. Chiar daca masa aceasta e mai degraba adorabila decat amuzanta, privelistea m-a facut sa ma gandesc pentru cateva minute la rolul umorului in decor.

Rezultatele gandurilor mele le gasesti mai jos:)

Nu sunt singura care crede ca prea multa seriozitate strica. In ce ma priveste, incerc din rasputeri ca, atunci cand scriu, sa imi tin gulerul apretat la distanta, desi sunt destule zile in care nu am pur si simplu pornirea de a plesni cu glume.

Oricat ar fi ele de proaste…

Dar la fel incerc sa fac si atunci cand imi decorez casa. Imi spun ca procesul ar trebui sa fie nostim si relaxat, la urma urmei nu dau nici un examen. Prefer sa imi fac singura multe dintre obiectele de decor, proces in timpul caruia nu de putine ori ma amuz la nebunie.

Daca tii neaparat ca locuinta ta sa arate ca scoasa din paginile unei reviste, te sfatuiesc sa ignori randurile de mai jos. Dar daca ai un pic de loc pentru un strop de umor si daca vrei sa iti amuzi musafirii fara sa fie nevoie macar sa iti deschizi gura, iata doar cateva idei.

Prieteni importanti

Numai pentru ca nu ai dat niciodata mana cu vreun rock star, vreun presedinte sau cu vreun scriitor de best-sellers nu inseamna ca nu poti sa ai o poza care spune altminteri. Iata una care pot sa jur ca e adevarata.

Am asezat acolo semnul intrebarii pentru ca pot schimba chipul VIP-ului dupa gusturile celor care imi vin in vizita. Vreau sa impresionez un iubitor de fotbal? Lionel Messi! Unul de hard rock? Alice Cooper! Unul cu inclinatii politice? Imi aleg partidul si ma avant in ofensiva. 🙂

Nu duc niciodata lipsa de subiect de conversatie.

Aud ca e nevoie de experti ca sa determine acuratetea unei poze. Cum nu am nici un astfel de expert in cercul de apropiati, sunt linistita. Musafirii mei obisnuiau sa zambeasca de cate ori vedeau poza asta, si o iau ca pe un semn ca erau intimidati de relatiile mele de amicitie cu persoane importante.

Mustati

Pentru un motiv pe care nu il pot identifica, imi place decorul cu mustati. E ciudat, pentru ca nu imi plac deloc mustatile in realitate.

Probabil ca realitatea are un fel ciudat de a echilibra lucrurile.

Mustatile nu au inca prea mult loc in decorul meu, dar intentionez sa schimb lucrurile. Deocamdata, un tablou cu definitii utile si cateva pahare sunt tot ce poarta in casa asta amprenta incantatoare a unei mustati bine dichisite.

Intr-una din zile, am sa fac mai multe tablouri (o mustata per tablou:) si am sa creez o galerie de perete. Poate ca am un simt ciudat al umorului, dar zambesc de cate ori vad tabloul de mai sus. Si il examinez periodic ca sa imi reimprospatez definitiile.

Oi in dormitor

Vorbind de simt ciudat al umorului, de ce nu rade nimeni de oile mele din dormitor?

Oi, numarat, dormitor – vezi legatura? DE CE NU RADE NIMENI? Sotul meu a incercat intr-o zi sa imi explice: “Oile sunt o idee draguta, dar nu neaparat amuzanta”.

De ce nu???!!

Nu face nimic. Chiar daca rad de una singura, oile se califica pentru articolul asta. Sunt de fapt niste suporturi de lumanari pe care le-am gasit intr-un magazin de vechituri, le-am adus acasa si le-am adaugat numere. As fi vrut trei, dar am gasit doar doua. Poate e mai bine asa. Dormitorul ar fi inceput sa arate ca o stana.

Iepuras nefericit de Pasti

OK, iepurasul asta nu a avut o viata usoara. A fost prins sub rotile unei masini, lovit frontal de inca una si tinut in timpul iernii in garaj la minus 20 de grade Celsius.

Dar m-am gandit ca trebuie sa continui traditia, pentru ca sa nu imi derutez iepurasul. Asa ca asta e viziunea cu care imi voi intampina musafirii anul viitor de Pasti. Cei cu sensibilitati delicate, intoarceti-va privirea.

(Traducere: M-AM SATURAT! Toata lumea imi cere oua.)

Adevarul e ca mi se face mila cand privesc pozele de mai sus. Mi-ar fi trebuit un iepuras care zambeste. Macar ar fi aratat diabolic – si mi-ar fi fost mai usor sa il execut. Cel de sus pare introspectiv si nostalgic si am o oarecare slabiciune pentru iepurii introspectivi.

Pres IT

Suntem o casa de geeks, asa ca nimic mai potrivit decat presul acesta la intrare. L-am primit de ziua mea cu multi ani in urma si chiar daca, din obisnuinta, nu il mai vad de mult, cate un musafir intra din cand in cand in casa zambind si aratand catre el.

Paianjen de Halloween

Decoratiile de Halloween sunt mai intotdeauna amuzante – si de multe ori mai amuzante decat cea de mai jos. Dar asta e cea care pe mine m-a facut sa rad cel mai mult. Nu si pe musafirii mei. Sau pe copiii care veneau “trick or treating” si care, dupa ce isi primeau dulciurile si se intorceau pe calcaie, dadeau nas in nas cu monstrul asta si tipau ingroziti.

Mu ha ha ha!

(Adevarul e ca poza asta imi cam da fiori pe sira spinarii. Am micsorat-o un pic pentru tine, pentru ca, in timp ce o editam, mi-am dat seama cat de infiorator e un paianjen care se intinde pe tot monitorul. Brrrrr.)

Vorbind de Halloween – si fara legatura cu vreun decor – imi place ca in seara cu pricina sa ma instalez pe un scaun in fata casei, asteptandu-i pe copii si mancand de pe o farfurie bunatatile astea:

Imi pare rau ca nu am poze mai bune. Daca mai e nevoie de vreo explicatie, in varful furculitei e un ochi din gelatina, iar in dreapta un ficat din plastic:) Nimic nu e mai amuzant decat deruta copiilor. Isi plimba ochii de la farfurie la mine fara sa stie daca ar trebui sa ceara dulciuri sau sa o rupa la fuga.

Dependenta de zahar castiga intotdeauna. 🙂

Dar soarta mi-a platit-o intr-o zi cand, intorcandu-ma brusc intr-o parcare, am dat cu ochii de peisajul de mai jos si am fost la un pas de un atac de cord dublat de o criza brusca de ficat.

Dar articolul asta ia o intorsatura ciudata, asa ca e cazul sa inchei.

Exista atatea alte posibilitati pentru un pic de infuzie de umor in decor, dar inca nu am adus la viata celelalte idei. Intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat am sa scriu si despre ele. Ca intotdeauna, stai pe aproape. 😉