In ultima vreme mi s-a facut dor de masina mea de cusut. Cu toata forfota de Craciun si organizarile de inceput de an, ne-am despartit pentru o vreme, dar ieri dorul m-a ars atat de tare incat mi-am spus ca trebuie sa fac ceva.

Iar acel ceva s-a intamplat sa fie un saculet cu snur, facut din muselina. Era de mult pe lista proiectelor mele viitoare din trei motive: 1)muselina; 2)cusut; 3)vopsea. 🙂

Am facut de multe ori saculete pentru cadouri intr-o varianta sau alta. De obicei in varianta cea mai simpla, cea fara snur, care inseamna doar ca trebuia sa cos doua dreptunghiuri pe trei laturi. Dupa ce le umpleam cu cadouri, le legam cu panglica si eram gata.

Saculetele acestea imi plac pentru ca le pot croi dupa dimensiunea cadourilor. Mai ales cand e vorba de bijuterii care nu ar arata bine in cutii, dar care se pierd in pungile de hartie. Apoi saculetele acestea pot fi refolosite – si nu numai pentru cadouri. Pot tine nimicurile care nu isi gasesc alt loc atunci cand pleci intr-o excursie, obiectele de igiena, cablurile de la laptop, camera sau telefon. Cele mici pot fi umplute cu potpourri si asezate in sertare, in bai, prin camere. Pot fi spalate, calcate si murdarite la loc. Nu costa nimic – sau aproape nimic – pentru ca le fac din materialele care imi raman de la alte proiecte.

Si nu in ultimul rand, e o placere sa le faci:) Masina de cusut si (ocazional) vopsea. Nirvana.

Saculetele se pot croi insa in atat de multe feluri, incat mi-am spus ca trebuie sa incerc o varianta noua. De data asta, cea cu snur de o parte si de alta a gurii saculetului. Toate elementele intr-un singur design:)

Zis si facut.

Aveam o bucata de muselina pe care am cumparat-o pentru alt proiect. Materialul era insa dublu in latime, mai mult decat aveam nevoie. Asa ca am folosit resturile de la material, inainte de a deveni resturi.

Nu mi-a mai trebuit decat sa imi scot la lumina vopseaua si pensulele pentru mai tarziu. Si panglica. Pentru ca nu aveam un snur decent.

Si iata proiectul meu in doua faze binecuvantate.

PARTEA INTAI. AURORA COASE DREPTUNGHIURI 🙂 🙂 🙂

Daca esti una dintre acele fericite personaje care face minuni cu masina de cusut, acum e momentul sa privesti in alta parte. Nu de alta, dar nu spun nimic nou. In plus, imi place sa o tai pe scurtatura:)

Dar daca nu: sunt multe feluri in care sa incepi un astfel de proiect. Doua dreptunghiuri separate. O fasie lata. O fasie lunga. Eu am ales ultima optiune.

Nu am masuri pentru saculet, pentru ca am taiat fasia din ce am avut si am aproximat dupa ochi dimensiunile numai bune sa incapa un cadou mic.

Am intors materialul pe dos si am facut un tiv acolo unde urma sa fie gura saculetului, pe ambele parti.

Am facut o cuta cu fierul de calcat in partea de jos a materialului (baza saculetului) ca sa imi fie mai usor sa lucrez. Apoi am cusut cele doua parti una de alta, cu materialul tot pe dos.

M-am oprit la vreo 4 cm de partea de sus a saculetului. Poti sa lasi mai putin loc, dar cei 4 cm inseamna ca vei avea un saculet cu buza ceva mai lata.

Ca sa nu ma chinuiesc cu degetele in zece parti, am calcat marginile cu care m-am ales, ca mai jos:

Asta mi-a facut urmatorul pas ceva mai usor. Am desfacut saculetul si am cusut in forma de U marginile ramase necusute.

Din motive de  saculet mic si masina mare, marginea de sus mi-a iesit cam chinuita, dar jur ca celelalte au iesit perfect. Daca vrei sa iti usurezi munca macar pe jumatate, fa pasul acesta dupa fiecare cusatura laterala, atunci cand cosi cele doua parti ale saculetului una de alta.

Din pacate nu se vede in poza, dar cusatura scurta a “U”-ului e facuta la vreo jumatate de centimetru mai jos de locul unde cele doua parti ale saculetului se despart.

Am indoit apoi marginile de sus ale saculetului si le-am calcat.

Am cusut cele doua margini de fetele saculetului.  Din lateral, cusatura ar veni cam pe aici:

Am strecurat doua bucati de panglica prin buza saculetului in directii opuse, apoi am innodat fiecare panglica. Am trecut usor o bricheta peste marginile panglicii ca sa nu se destrame.

Ar fi trebuit sa las panglica la urma, dar n-am mai avut rabdare. Asa ca am trecut la urmatorul pas cu panglica cu tot. Bineinteles, dupa ce am admirat inca o data cusatura perfecta:)

PARTEA A DOUA. AURORA VOPSESTE CU MINTEA DUSA

OK, partea cu mintea dusa a fost mai pe la urma, pentru ca la inceput a trebuit sa ma dumiresc cum sa fac ca design-ul meu, oricat de simplu, sa iasa geometric corect.

Ar fi fost firesc sa pictez materialul la inceput, apoi sa il croiesc ca pe orice alt material. Dar fiindca rabdarea nu e punctul meu forte, am ales sa fac mai intai saculetul, fara sa ma complic incercand sa croiesc in asa fel incat dungile sa imi iasa exact acolo unde le doresc.

Asa ca mi-am decorat saculetul la urma.

Mi-au placut intotdeauna modelele simple, asa ca dungile au fost o alegere usoara. Apoi am folosit auriul ramas de la perna mea decorativa, pentru ca amestecul de rustic si sofisticat ma da gata.

M-am gandit la o mie de feluri de a-mi usura munca si de a trasa liniile acolo unde trebuie. Masurat si facut semn. Tras linii cu creionul. Folosit liniarul. Taiat sabloane din carton.

Prea multa matematica. Pana la urma mi-am adus aminte de banda de mascat pentru perete. Bingo.

Am incercat sa maschez cu banda locurile pe care am vrut sa le las nevopsite. Dupa mai multe incercari si calcule din ochi, am ajuns la rezultatul acesta:

(Te rog imagineaza-ti inca o banda pe buza saculetului. Mi-am dat seama ca am nevoie de una numai dupa ce m-am apucat de pictat.)

Am pregatit in felul acesta numai o parte a saculetului. Mai tarziu, a venit vremea si celeilalte parti. Fiecare parte la timpul ei.

Pentru ca vopseaua sa nu patrunda in interiorul saculetului si sa lipeasca ce nu trebuia lipit, m-am folosit de o bucata de hartie cartonata intre cele doua fete ale saculetului. N-a fost nevoie, pentru ca vopseaua a ramas cuminte la suprafata materialului, fara sa treaca prin el.

M-am apucat apoi sa vopsesc cu pensula spatiul dintre bucatile de banda. Am inceput cu marginile, incercad sa misc pensula dinspre banda inspre material, ca sa impiedic vopseaua sa se strecoare pe sub banda.

Am folosit aceeasi vopsea cu care mi-am pictat anul trecut perna decorativa. A fost o placere. Am colorat fara sa fie macar nevoie sa respect liniile. Mai bine decat la gradinita.

Instructiunile de pe container spuneau sa astept o ora pentru ca vopseaua sa se usuce. Am lasat doar vreo zece minute sa treaca inainte de a lua jos benzile. Mi s-a parut mai usor sa o fac cand vopseaua era undeva intre umed si uscat. Nu mai curgea prin locuri nepermise, dar nu era nici destul de uscata ca sa se cojeasca de pe unde nu trebuia.

Am repetat tot procesul cu partea opusa. De data asta a fost mai usor sa aplic banda, fiindca m-am luat dupa dungile de pe cealalta fata.

Cand am ajuns sa pictez marginile, am incercat sa aplic vopseaua cat de adanc in cuta saculetului, ca sa nu raman cu pauze ciudate de vopsea intre cele doua fete.

Si saculetul meu e gata!

Imi place la nebunie. Dar inainte de a trece la topaieli entuziaste si de a-i servi sotului meu eternul “Iti place ce-am facut? Chiar, chiar? Chiar, chiar?”, mi-am spus sa mai fac un saculet. Tot cu dungi. Dar oblice.

Fiindca am un spirit salbatic de aventura!

Am inceput cu o fasie de banda in partea de sus a saculetului, apoi am continuat cu fasii oblice. Ca sa pastrez distanta egala intre doua fasii, am folosit o alta cu care am masurat distanta dintre ele.

Ca fapt divers, de data asta n-am mai strecurat o coala protectoare in saculet. Vopseaua nu a trecut prin fibra materialului, asa ca interiorul a ramas imaculat.

Si dupa ce fasiile de banda s-au dus…

Bineinteles, as fi putut folosi de la bun inceput un material cu dungi care m-ar fi scutit de vopsit. Dar ideea nu sunt neaparat dungile, cat ceea ce pot face cu vopseaua. Buline. Saculete personalizate. Litere. Mesaje. Vopsea cu sclipici.

Dar mie imi plac dungile:)

Pot strecura in saculet sapun…

Sau bijuterii…

Cosmetice…

Sau orice altceva are nevoie de un ambalaj practic si pitoresc.

Data viitoare am sa fac un saculet in care vopseaua sa contrasteze mai mult cu materialul – poate alb. Si in care am sa folosesc vopsea cu sclipici. Pana atunci insa, sunt perfect multumita cu dungile mele:)