O prietena a organizat la sfarsitul saptamanii trecute o petrecere-supriza pentru sora ei, care a implinit 50 de ani. Cu ocazia asta, m-a rugat sa o ajut sa fac doua seturi de colaje cu poze in forma cifrelor 5 si 0, pe care sa le foloseasca drept piesa centrala in decorul pe care l-au pus la cale.

Ca de cate ori se iveste o ocazie sa folosesc foarfeca si lipici, am spus “da” inainte ca prietena mea sa isi termine intrebarea.

Dupa care m-am aruncat in proiect fara sa mai astept. Pentru inceput, am desenat cifrele pe doua planse de polistiren de vreo 70 cm inaltime.

Cifrele curate de sus au fost de fapt rezultatul unui lung proces de desenat, ghicit, sters, calculat si ales dintre mai multe optiuni contradictorii in urma carora am fost aproape de a-mi pierde rabdarea. As vrea sa iti pot spune ca am o tehnica de desenat cifrele de mai sus, dar am folosit vreo zece, dintre care nu mai stiu care a functionat. Am peticit pe ici si pe colo, am inventat tehnici noi – si apoi am abandonat tot procesul cand mi s-a parut ca cifrele arata cat de cat decent.

Ca sa iti faci o idee…

Problema nu erau atat cifrele propriu-zise, cat faptul ca erau imense. Asa ca nici compasul, nici ochiul liber nu mi-au putut fi prea mult de ajutor.

In cele din urma, insa, am terminat de desenat – parte care mi-a luat probabil 70% din timpul alocat proiectului. Am folosit un cutit pentru cutii ca sa tai cele doue cifre de polistiren.

Si m-am ales cu cifrele astea.

Nu m-am preocupat sa tai totul perfect. Cu uneltele mele, nici macar nu stiu daca perfectiunea era posibila. In plus, numerele astea urmau sa fie acoperite cu poze, asa ca micile imperfectiuni nu contau.

Un lucru pe care l-am invatat cu ocazia asta: oricat de late sau inguste sunt numerele, mai repede sau mai tarziu te vei lovi de o problema. Daca tai cifrele prea subtiri, iar materialul pe care il folosesti nu e de buna calitate, s-ar putea ca cifrele sa isi piarda forma. Daca le tai prea late, vei avea batai de cap cand vei incerca sa acoperi toate colturile cu poze.

Eu am incercat sa ma plasez pe undeva pe la mijloc.

Urmatorul pas a fost sa sortez, sa tai si sa aranjez pozele pe cifrele de polistiren, fara sa le lipesc. E foarte important sa nu te arunci in lipit inainte de aranja toate pozele. Vei descoperi pe parcurs ca ai nevoie de o poza orizontala pentru un colt, sau una inalta pentru partile verticale, sau alta cu mult fundal pe care o poti taia pe ici pe colo ca sa nu le acoperi pe celelalte si asa mai departe. Dupa desenat cifrele, partea asta mi-a dat cele mai multe batai de cap.

Mi-am facut viata usoara si am folosit Zots ca sa lipesc fotografiile. Adeziv in forma de discuri mici, transparente, pe care le puteam replasa daca as fi avut nevoie sa dezlipes fotografiile fara sa rup polistirenul.

Daca nu as fi avut Zots, as fi ales probabil sa folosesc banda adeziva dubla, sau daca nu, lipici.

Dupa ce am terminat de lipit pozele pe cele doua seturi de cifre, am atacat urmatoarea problema – aceea de a gasi o modalitate de a face cifrele sa stea in picioare. Prietena mea nu stia exact unde vor sfarsi colajele,fiindca petrecerea urma sa fie data intr-un restaurant.

Prin urmare, m-am pregatit pentru trei posibilitati. Iat-o pe prima.

Am taiat trei fasii lungi dintr-o alta plansa de polistiren drept “picioare” pentru cifrele mele (doua pentru cifra zero si una pentru cifra cinci). Apoi am folosit banda adeziva ca sa le lipesc pe spatele colajelor. Am folosit mai intai banda adeziva pe verticala, apoi am fixat fasiile de banda adeziva cu altele orizontale. In sfarsit, am aplicat cateva fasii verticale intre suport si colaj.

Am trecut apoi la alternativa #2 si #3. Doua panglici pentru agatat colajele pe perete.

Prima panglica, pe care am nu am innodat-o, era pentru agatat cifra intr-un cui. Problema era ca insainsa ca celalata cifra trebuia si ea sa fie agatata intr-un alt cui, la aceeasi inaltime – si ar fi fost o minune ca restaurantul sa se intample sa aiba doua cuie asezate in pozitia asta ideala. Cea de-a doua panglica, pe care am innodat-o relativ strans, am folosit-o ca sa pot strecura prin ea o fasie mai lunga taiata din plansa de polistiren. Fasia asta urma sa sustina ambele cifre si sa fie agatata intr-un singur cui.

As fi putut sa fac acelasi lucru folosind o bucata subtire din lemn care sa nu iasa atat de mult in evidenta. Dar era deja frig afara si parca nu ma tragea inima sa lucrez in garaj. As fi putut, de asemenea, sa acopar toate picioarele acelea albe cu un material mai inchis la culoare – dar pentru asta nu am mai avut timp.

In cele din urma, nu a fost nevoie de nici un suport. Restaurantul avea un pervaz lat in fata ferestrei, Iata aici, spre exemplificare o poza de la petrecerea-surpriza. Era deja intuneric si lumina din restaurant lasa de dorit, dar intelegi ideea:)

(Ghirlanda cu poze e un alt proiect. Am ramas cu multe poze pe care mi-a parut rau sa nu le folosesc, asa ca am improvizat ghirlanda in vreo doua ore. Dar despre alta intr-un alt articol:)

Inca un lucru important, ca sa iti faci viata mai usoara… Daca ai de gand sa iti asezi colajul pe o masa, lipeste pozele pe cifre in asa fel incat greutatea colajului sa nu sfarseasca sprijinindu-se pe fotografii. Cu alte cuvinte, nu lasa pozele sa depaseasca prea mult bordura cifrei, asa cum am facut eu:)

In final, acesta a fost genul acela de proiect catre pare usor pana cand il incepi. A trebuit sa dau de capul atator probleme incat a trebuit sa ma ocup de proiect de-a lungul catorva zile, ca sa nu imi pierd mintile…

Asa ca ghirlanda cu care l-am insotit mi-a dat intr-adevar sentimentul ca avansez mai repede. Pentru povestea ei (scurta) – stai pe aproape!