Craciun in iulie – Statueta in forma de caprioara, plus o blanita

Exista prin locurile astea un obicei care la inceput m-a derutat, dar care imi da acum cel putin un motive de bucurie. Pe la inceputul lui iulie, ornamentele de Craciun incep sa se strecoare timid pe rafturile magazinelor, sub pretextul romantic al unui “Craciun in iulie”. Daca lucrul acesta ma lasa oarecum rece cu ceva ani in urma, mai nou imi da ocazia de a lucra la decoratiuni de iarna cand imi cade bine, fara sa imi alarmez prea tare familia si prietenii.

Pentru ca nici o ocazie nu e mai grozava pentru un iubitor de arts & crafts decat Craciunul.

Si iata primele ornamente de Craciun cu care am dat ochii in miezul lui iulie. Deocamdata intinse doar pe cateva rafturi.

Asa ca mi-am spus sa iau o pauza de la reparat scaune si sapat gropi in gradina – si sa ma relaxez cu un proiect usor, din care sa ma aleg cu ceva pentru la iarna.

Adevarul e ca am inca un motiv sa lucrez acum la un proiect de Craciun. Iarna nu pot sa folosesc spray de vopsit, asa ca incerc sa vopsesc ce am de vopsit inainte ca frigul sa imi paralizeze toate bunele intentii.

Deci. Ideea mi-a venit de la o statueta pe care am cumparat-o anul trecut de Craciun. Un cerb de culoarea cuprului, cu un guler de blanita. Sunt innebunita dupa el.

Chiar daca nu se vede in poza, cerbul e mare si inalt, de vreo 40 cm inaltime. Cu alte cuvinte, nu e o piesa de decor care poate fi ignorata.

A tronat toata iarna pe masuta de la intrare si, trebuie sa recunosc, mi-a luat pana inainte de Pasti sa il detronez. Dar de cand cerbul a intrat in viata mea, am inceput sa imi rotesc ochii prin casa si prin magazine, vanand ceva – orice – pe care sa il pot vopsi si imbraca in blanita.

Pana cand, intr-o zi, am dat de bibeloul asta intr-un magazin de vechituri.

Ura, mi-am spus. Cerbul meu are un prieten.

Bambi cel mic era de fapt un bibelou masiv, cu un gat lung, numai bun pentru o blanita.

Am stat si cugetat la culoarea spray-ului de vopsit. Intre alb, argintiu, auriu si culoarea cuprului, auriul a castigat – ca intotdeauna. M-a intristat putin faptul ca urma sa acopar cu spray ochii aceia de Bambi.

Dar maroul acela nu arata bine intre toate marourile din casa. Asa ca mi-am luat adio de la ochii de Bambi si i-am atacat cu spray de vopsit.

Mi-am spus ca, inainte de a-l vopsi, as fi putut sa acopar bibeloul cu un material care sa ii dea ceva textura – asemanatoare cu textura cerbului. Dar procesul ar fi fost prea complicat, asa ca am ales calea usoara. Am facut bine pentru ca “blanita” lui Bambi avea destula textura, inca mai vizibila dupa ce caprioara mea a devenit monocromatica.

Planul fusese sa il vopsesc pe Bambi cu vopsea aurie, dupa care sa adaug un pic de luciu. Am renuntat la ultimul pas pentru ca Bambi a iesit indeajuns de lucios dupa cateva straturi cu vopsea aurie.

In ce priveste blanita, am tras cu ochiul la gulerul cerbului si am facut la fel.

Gulerul era facut dintr-o bucata de blanita alba si una de satin.

L-am imbracat pe Bambi in guler, ca sa vad cum arata. Mi s-a parut ca ar fi avut nevoie de un guler ceva mai consistent, asa ca am ales sa il fac numai din blana, ca sa iasa ceva mai gros.

In ce priveste blanita, am gasit-o din intamplare. Magazinul meu preferat de materiale s-a inchis de tot, asa ca incepusem de ceva vreme sa ma simt ca un orfan. Dar acum cateva zile s-a intamplat sa fiu in locul potrivit la timpul potrivit – si am dat cu ochii de un sul de blanita alba intr-un magazin in care nu ma asteptam deloc sa il gasesc.

Am cumparat doi metri pentru ca visam de mult sa fac o patura cu ciucuri (nu pleca prea departe, urmeaza si proiectul asta:), asa ca mi-am putut permite sa tai o bucatica din el pentru un guleras de caprioara.

Am folosit gulerul cerbului drept standard. Cel pentru Bambi urma sa fie ceva mai ingust, asa ca, luand in calcul cusaturile, standardul meu era numai bun:)

Am taiat doua dreptunghiuri numai bune sa acopere gatul lui Bambi.

Am asezat cele doua dreptunghiuri unul peste altul cu fata buna intre ele, apoi le-am cusut unul de altul, incepand cu latura lunga.

Intre timp, am pregatit doua bucati lungi de panglica alba, peste capatele carora am trecut usor flacara unei brichete, ca sa ma asigur ca nu se destrama.

Cand am ajuns la latura scurta, am deschis gulerul si am asezat una din panglici de-a lungul lui, in asa fel incat cea mai mare parte din panglica sa fie inauntrul gulerului. Asta pentru ca, odata cusut, urma sa intorc gulerul pe cealalta parte.

Apoi am inchis gulerul si am cusut latura mica, trecand de vreo doua ori inainte si inapoi peste panglica. Dupa care am continuat sa cos pe lungime, lasand a patra latura, cea mica, necusuta.

Ceva in genul asta. Blanita aluneca si cusaturile nu ies tocmai perfecte, dar frumusetea blanitei sta in faptul ca ascunde tot. Ai sa vezi mai departe:)

Am intors in sfarsit gulerulasul pe fata si m-am ales cu ceva care semana cu un soricel:) Sau, in sfarsit, o creatura cu blana.

Nu a mai trebuit decat sa adaug a doua bucata de panglica la celalalt capat al gulerasului si sa improvizez un tiv, pe care l-am cusut pe fata.

Trebuie sa recunosc ca gulerul a iesit atat de bine incat aproape ca am regretat ca nu mi-e bun. Mi-am promis ca am sa imi fac si mie unul odata, minus panglicile:) Atat de usor de facut!

De-abia am avut rabdare sa il imbrac pe Bambi! Dupa ce am potrivit funditele, am taiat putin din panglica si am trecut din nou o flacara peste capetele ei.

Trebuie sa spun ca Bambi arata mult mai bine in realitate decat in bietele mele poze. Nu ma pot satura sa ma uit la el si sa il mut dintr-un colt in altul al casei, desi e vara si termometrele plesnesc de caldura.

Imi trecuse la inceput prin gand sa il vopsesc in alb si sa ii fac un guler de blanita maro, dar ma bucur ca am ales auriul. (Niciodata nu regret auriul:)