Inainte de fiecare Pasti, iepurasii de ciocolata pe bat de pe rafturile magazinelor imi iau ochii, fara exceptie. E drept ca e de-ajuns sa intorc iepurasii pe spate si sa citesc lista de 30 de ingrediente ca sa ma conving ca nu e cazul sa ii cumpar. Dar asta nu-i face cu nimic mai putin adorabili si in fiecare an ma suprind marsaluind pe langa rafturile cu ciocolata pe bat.

Asa ca intr-unul din anii trecuti, cand am vazut forma asta pentru ciocolata intr-un magazin, nu am zabovit prea mult ca sa o aduc acasa. Un iepuras, un fluture si un puisor. Perfect pentru un desert pe bat pentru Pasti.

Adevarul e ca forma de mai sus nu mi-a ajuns singura in cosul de cumparaturi. Am luat si una cu oua de Pasti.

Si, ca sa completez sfanta treime a visurilor mele culinare, am inhatat si una cu flori de primavara.

Prin urmare, inainte cu cateva zile de Pasti, nu mi-a luat mult de un minut sa imi raspund la intrebarea – cu ce imi trimit musafirii acasa? M-am hotarat sa folosesc formele de plastic, drept pentru care m-am repezit la magazin si m-am intors cu o punga de ciocolata. Am intors-o pe spate. 5 ingrediente. Pe care am putut sa le citesc si sa le pronunt fara efort.

Perfect.

Tot ce mi-a mai trebuit a fost o punga de betisoare pentru bomboane, pe care o aveam deja de la un alt proiect.

Nu mi-a mai ramas decat sa ma pun pe treaba. Trebuia doar sa topesc ciocolata, sa o torn in forme si sa astept sa se intareasca. Dintre toate, partea cea mai grea e asteptatul.

In ce priveste topitul ciocolatei, am folosit un vas cu apa, pe care l-am asezat pe foc. Deasupra lui am asezat suprauzatul meu bol din inox, pe care l-am mai folosit si in alte dati pentru astfel de intreprinderi – si care o arata:)

Un vas de sticla e si el bun pentru ciocolata. Ideea e ca aceasta sa nu stea pe foc direct, ci sa fie topita la caldura ceva mai domoala a aburilor de sub vas. Toata procedura asta se numeste bain-marie si o folosesc de cate ori am nevoie de ciocolata topita.

Dupa ce m-am retras intr-un moment de reflectie ca sa ma conving ca nu e cazul sa renunt la facut iepurasi, sa torn ciocolata intr-o farfurie si sa ma reped asupra ei cu lingurita (lucru de care te asigur ca as fi fost in stare!), am inceput sa torn ciocolata in forme. Am inceput cu cea cu oua, pentru ca era mai putin adanca si mi-am spus ca un esec ar fi mai usor de suportat daca nu pun la bataie toata ciocolata.

Am asezat betisoarele in partea de jos a formei si m-am asigurat ca sunt acoperite cu ciocolata.

Apoi am asezat forma in frigider si am asteptat cu rabdare. De-abia m-am abtinut sa le scot din forma inainte de vreme. Si tot am facut-o un pic mai devreme decat ar fi trebuit, de unde si inimioarele lipsa de mai jos sau floarea care si-a lasat jumatate din petale in forma mea de plastic.

Dar nu face nimic. Imi plac la nebunie. Ma topesc (te-ai prins?), ma topesc dupa ele. 🙂

Drept pentru care am incercat o forma mai adanca. Fluturi, flori si puisori.

La partea asta mi-au dat lacrimile. Atata frumusete!

Cand le-am asezat in pungi si le-am legat cu panglica in culori de primavara, inima mea n-a avut nevoie de bain-marie ca sa se topeasca.

Odata ce am vazut ca toate merg ca pe roate, am incercat un iepuras. Mi-am dat repede seama ca avusesem dreptate cand ma temusem ca ceva va merge prost. In primul rand, forma era adanca si mi-a inghitit o multime de ciocolata. (Copiii n-au avut nimic impotriva, sunt sigura!) Apoi ciocolata avea nevoie de timp dublu sa se raceasca, iar eu trecusem deja dincolo de limitele rabdarii.

Peste problema cea mare am dat insa cand am incercat sa scot urechile iepurasului din forma de plastic fara sa le rup. Chiar daca ciocolata se scursese si intarise printre urechi si renuntasem de mult sa o conving sa stea locului, vreo doi iepurasi au ramas fara urechi. Pe unul l-am topit din nou, pe celalalt l-am bandajat cum am putut, cu inca o lingura de ciocolata topita.

Il vezi pe cel din stanga? Cel cu urechile pe jumatate rupte si reparate? Ar trebui sa primesc o diploma.

M-am razgandit si am facut doar doi iepurasi. Pentru restul ciocolatei m-am intors la flori si oua de Pasti. Aveam nevoie de vreo douasprezece bucati, aveam o singura forma cu iepuras si tot procesul mi-ar fi luat jumatate de zi.

Asa ca mi-am concediat iepurasul.

Am aranjat iepurasii in pungi si m-am oprit sa ii sorb din priviri.

Am aranjat si fluturii in pungi si inima mi s-a umplut de cantec.

Ciocolata, ciocolata peste tot!

Mi-a trecut prin gand sa imi asez iepurasii intr-un cosulet, ca sa fie in acord cu ziua de Pasti.

Dar mi s-a rupt inima sa ii abandonez asa, intr-o gramada fara contur. Asa ca le-am facut loc de loc de onoare in mijlocul mesei noastre de Pasti. Am improvizat un platou cu picior dintr-un bol asezat cu gura in jos si o farfurie plata, apoi mi-am asezat opera pe piedestal, de o parte si de alta a mesei.

Daca privesti cu atentie, vezi ca unele din ouale de ciocolata pe bat au un ten un pic stricat. Asta s-a intamplat pentru ca nu am mai avut rabdare cu ultimele si, in loc sa le asez in frigider, le-am trimis direct in congelator. N-a fost o miscare inspirata. Intre timp, am invatat ca stratul alb se numeste chocolate bloom (floare de ciocolata) si apare din cauza faptului ca untul de cacao se separa si se ridica la suprafata. Printre altele, ca efect al tehnicii incorecte de racire. Si al socurilor termice.

Scuze.

Din fericire, imi pierdusem rabdarea doar pe la sfarsit, asa ca majoritatea bucatilor mele de ciocolata au sfarsit asa cum trebuie. Am asezat cateva pe farfuriile copiilor, ca sa ii grabesc sa se aseze la masa.

Iepurasi pentru cei mici, fluturi pentru fetite si un puisor pentru baietel.

As fi putut insa la fel de bine sa las ciocolata mea pe bat aliniata pe platouri albe. Intotdeauna mi-au placut platourile albe si trebuie sa recunosc ca desertul meu improvizat arata grozav de apetisant pe ele. Unde mai pui, bufetul meu nu ar mai fi avut nevoie de nici un decor.

Si inca o privire asupra mancarii mele preferate de iepure. Cea din ciocolata. 🙂