brad-craciun-f

Brad de Craciun: natural sau artificial?

Anul acesta am decis sa impodobesc pentru prima data un brad artificial de Craciun. Pana mai ieri ar fi fost imposibil sa ma convingi ca plasticul bate natura. Nimic nu se poate compara cu mirosul de padure al unui brad adevarat si cu sentimentul ca, odata cu el, aduci o bucata de natura in casa. Si o parte dintr-un astfel de peisaj:

padure

Brazii adevarati sunt mereu o surpriza: nu seamana niciodata unul cu altul. Cand eram de-o schioapa, sosirea pomului de Craciun era intotdeauna un eveniment. Asteptam sa vad cum va arata, cum ii vom ciopli tulpina ca sa intre in suport si pe unde voi reusi sa ma strecor in camera mea, locul unde sfarseau de obicei brazii nostri.

Nici o astfel de intrebare atunci cand ai un pom artificial pe care il folosesti in fiecare an.

Dar anul trecut un brad artificial aproape ca mi-a cazut in brate. In plus, am avut prea putin timp sa ma gandesc la un brad de Craciun anul acesta, asa ca am recurs la singura solutie care mi-a ramas: sa folosesc ce aveam la indemana.

Dupa ce mi-am zgariat mainile pentru vreo doua ore incercand sa aranjez fiecare crenguta in pozitia potrivita, am facut un pas inapoi si l-am privit. Un brad frumos – e drept, fara personalitate, dar si fara defect.

brad

In ce priveste personalitatea, am decis ca, la urma urmei, asta e treaba ornamentelor. Si daca bradul meu nu se va deosebi prea mult de bradul din mall, nici o problema: intotdeauna mi-au placut brazii din mall.

craciun-mall

Si iata-mi opera. Adevarul e ca sunt perfect multumita cu ea, chiar daca nu neaparat cu poza (sau cablurile care se itesc de sub brad). N-as putea sa ma aleg vreodata cu o poza decenta a bradului de Caciun nici daca viata mea ar depinde de ea. :(

brad-artificial

E drept, globurile nu sunt dintre cele mai originale, dar nu face nimic. Simplu e intotdeauna pe placul meu. In plus, mi se terminasera luminitele albe, asa ca am recurs la cele albastre:) Anul viitor…

Si, fiindca nu ma pot abtine, iata partea mea preferata. Trenuletul de Craciun. :) Sunt in stare sa il privesc in transa minute in sir, si face o pereche excelenta cu bradul.

tren-craciun

Ce am observat insa m-a facut sa reanalizez rezistenta mea anterioara in fata brazilor artificiali. Placerea mea de a sta ghemuita pe canapea in fata pomului de Craciun, cu o carte in mana si o cana de ceai sau ciocolata calda in cealalta nu a fost cu nimic diminuata de faptul ca bradul meu era artificial. L-am privit cu aceeasi placere cu care imi contemplam anii trecuti brazii adevarati.

In ce priveste pretul bradului, am ajuns la o concluzie pe placul meu: cu banii pe care i-as cheltui in fiecare an pe un brad adevarat pe care il imbrac la fel si pe care il arunc dupa cateva saptamani, pot sa cumpar podoabe noi si sa am un alt fel de pom de Craciun in fiecare an.

Si fiindca vorbim de aruncat brazi, nu pot sa imi neg sentimentul de vinovatie pe care il am in fiecare an in fata bradului uscat, in agonie, si pe care stiu ca il asteapta un sfarsit trist. Poate e o trasatura feminina, dar nu ma pot opri sa incarc bradul cu calitati omenesti. Pe zi ce trece ma simt tot mai vinovata de cana cu ceai pe care o tin in mana in timp ce bradul se usuca de sete, iar atunci cand il despui de podoabe ca sa il pregatesc pentru cosul de gunoi, imi pare ca il aud intrebandu-ma alarmat ce am de gand cu el.

Poate am o imaginatie bolnava, dar cu asta trebuie sa traiesc.

Unde mai pui acele cazute pe covor! Anul trecut, pomul nostru de Craciun se uscase atat de mult incat acele ii cadeau la o simpla atingere. A fost mult mai usor sa imi trec mainile peste toate crengile si sa le scutur de ace, pe care apoi sa le strang in pungi de plastic. Apoi am rupt bradul in bucatele. Un sfarsit lipsit de glorie pentru un brad care arata atat de falos cu cateva saptamani inainte.

Si cum ramane cu mirosul inimitabil al bradului de Craciun? Tot anul trecut am invatat ca un brad adevarat nu are intotdeauna miros. La piata am decis sa cumparam un brad cu ace lungi, de o frumusete speciala. Inconjurati de mirosul de brad venind din toate partile, nu ne-am dat seama ca noua noastra achizitie nu raspandea nici o mireasma. Ajunsi acasa, ne-am largit narile cat am putut de bine, dar minunea nu s-a intamplat. Contrariati, am cautat raspunsul pe internet: cumparasem un pin alb, o specie lipsita de miros, perfecta pentru cei alergici.

Nu eram nici alergici si nici nu ne dorisem un brad fara miros.

E drept ca, in functie de locul in care iti petreci Craciunul si de ceea ce e disponibil pe piata, e posibil sa nu treci prin pericolul de a aduce in casa un brad fara miros. Dar experimentul nostru neplanificat ne-a lasat oarecum nesatisfacuti. In plus, acele erau atat de lungi si crengile atat de moi incat mi-a fost extrem de greu sa agat globurile. Iar cele care reuseau sa ajunga pe pom fara sa indoaie creanga pana la pamant, dispareau complet in foliaj. Cu toata frumusetea bradului, am reusit cu greu sa ii dam un aspect sarbatoresc de Craciun.

Concluzie: poti sa gresesti si cu un brad adevarat.

brad-adevarat

(Scuza-mi atrocitatea fotografica, dar nu am alte poze cu bradul nemirositor. N-am simtit ca as avea vreun motiv bun sa il imortalizez. Intrebare: poti gasi 11 globuri in el? Eu pot sa identific doar 10, celelalte stau pitite bine.)

Corolar practic: anul asta, nici un experiment. Un brad perfect decupat, cu crengi de sarma imposibil de indoit.

In ceea ce priveste mirosul, am descoperit ca o lumanare cu miros de brad imi poate pacali perfect simturile. La fel si podoabele cu esente de brad, daca se intampla sa le pot gasi.

Si inca ceva: mi-am petrecut Craciunul nu de putine ori in casele unor oameni care folosisera de ani de zile acelasi brad artificial. Bradul devenise asemenea unui prieten vechi, care se intorcea in fiecare an, cu aceleasi podoabe. Si in fiecare an, i se adauga o podoaba noua, pana cand, peste decenii, povestea bradului devenise povestea familiei.

Un brad adevarat nu vine cu amintiri.

In concluzie, am decis ca nu e rau daca-mi permit un pic sa ma complac in perfectiunea lucrului artificial, chiar daca asta presupune prezenta catorva kilograme de plastic infipte intr-un suport din living room-ul meu. Nu stiu daca anul viitor am sa impodobesc din nou acelasi brad artificial sau daca voi avea un impuls de nerezistat sa cumpar unul adevarat atunci cand trec pe la piata. Dar deocamdata sunt perfect multumita cu cel artificial de langa fereastra mea, drept pentru care ma duc sa imi fac un ceai si sa citesc o carte buna sub el.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>