Daca vrei sa faci niste cadouri de Craciun cu mainile tale, vei avea ocazia in urmatoarele doua zile. Deseori, atunci cand cineva primeste un cadou handmade, sfarseste prin a aprecia mai degraba gestul decat obiectul in sine. Mi se pare insa ca papusa de mai jos (si cea de maine inca si mai mult) poate usor sa devina o jucarie preferata.
Si pentru ca cere un minimum de materiale ieftine, poti sa faci o intreaga familie de papusi de la bunici pana la nepoti, cu pretul a vreo cateva perechi de sosete.
Internetul geme de papusi facute din sosete, care pot fi facut in atatea feluri in cate te duce imaginatia. Papusa de azi e insa una “de baza” – simpla, dar fara sa arate improvizata. Atributele mele preferate.
Si nici nu iti trebuie sosete de calitate. Eu am folosit ce-am gasit prin magazinele de 3 lei, pentru ca asa imi place:) Prin urmare, pentru papusa de mai jos am avut nevoie doar de doua sosete. Una alba si una cu model, ceva mai lunga in partea din jurul gleznei, si, daca se poate, cu varful, calcaiul si elasticul de alta culoare. Soseta alba poate fi mai scurta.
Am inceput cu soseta cu model pe care am taiat-o in trei, ca mai jos.
Am intors partea de jos pe dos, apoi am taiat soseta pe mijloc. Nu mult, pentru ca urma sa mai iau putin din taietura cand treceam la cusut. Am rotunjit putin varfurile sosetei, ca sa arate ca niste papucei.
Apoi am cusut de-a lungul taieturilor, ca sa inchid complet soseta in partea de jos. Am intors-o pe fata – si m-am ales cu doua picioruse cu papucei.
A urmat partea mea favorita. Am umplut piciorusele si restul sosetei cu vatelina. Aici trebuie sa recunosc ca mi-am pierdut de la o vreme rabdarea cand am realizat ca papusa mea se incapatana sa arate ca si cum ar fi avut celulita. Solutia e sa smocai un pic vatelina inainte de a o folosi. Si totusi. Dupa o vreme am renuntat. Celulita a ramas.
In functie de preferintele tale, poti folosi mai multa sau mai putina vatelina. Mie mi-a luat mai mult decat m-am asteptat, dar adevarul e ca papusa mea a iesit bine hranita:)
Si a venit randul capului. Pentru asta, am taiat soseta alba mai jos de calcai si am umplut-o cu vatelina, pentru ca apoi sa o strang la gura cu un pic de ata. Inainte de a o strange complet si de a face nodul, am strecurat marginile sosetei inauntru, ca sa termin cu un cap de papusa curat.
Am preferat sa termin de facut capul fara sa incep sa il cos de corp cu acceasi ata. Mi-am spus ca daca vreo ata se rupe mai tarziu, e bine ca accidentul sa ramana localizat…
Am cusut apoi capul de corp si am inceput sa vad papusa. Nu m-am obosit prea tare sa fac o cusatura frumoasa, oricum partea asta va fi acoperita mai tarziu. Am preferat sa ma concentrez ca totul sa stea drept si corect anatomic.
Cum e iarna si frig, m-am intors la prima mea soseta si am folosit-o ca sa fac o caciulita. Am strans iarasi cu ata partea de jos a sosetei, apoi am intors-o pe dos. Si ne-am facut cu o caciulita.
Caciulita mi se parea insa ca ar mai fi putut folosi o pata de culoare. In plus, mai aveam o bucata ramasa din prima soseta. Asa ca am taiat-o un pic pe ici pe colo si am trecut din nou prin tot procesul. Vatelina, strans la gura, facut nod. Si asa a terminat caciulita cu un canac.
Dupa ce am asezat caciulita pe capul papusii, am trecut la brate. Pentru brate poti sa alegi sa te complici sau nu. Poti sa faci brate din alte bucati de soseta, sau poti sa le accentuezi doar cosand de-a lungul corpului papusii. Pentru ca sosetele pe care le folosisem erau mai scurte si nu ma lasasera cu destule resturi, am ales varianta a doua.
Am cusut cate o linie verticala de-a lungul corpului, la stanga si la dreapta, trecand acul prin vatelina, de cealalta parte a papusii. Nu a contat culoarea atei pentru ca, odata stransa bine, s-a pierdut in cea a sosetei.
E relativ usor sa o iei pe aratura la pasul asta. Bratul din stanga al papusii mele, de pilda, a iesit un pic cam gros. Dar mi-am spus ca poate e un simplu caz de baietel stangaci. Ar fi o idee buna, poate, sa trasezi o linie cu creionul inainte de a incepe sa cosi.
Si au urmau ultimele detalii. Doi ochi din nasturi. As fi putut folosi orice, de la margele si paiete, pana la ata cu care sa ii cos forma ochilor si genelor. Am folosit nasturi albastri, ceea ce i-a dat papusii mele o aura visatoare.
Apoi gura cusuta cu ata rosie. Surpinzator, asta a fost pasul cel mai delicat, pentru ca era cea mai importanta cusatura din tot procesul. Trebuia sa iasa perfect, altfel i se schimba papusii toata expresia fetei.
Dupa atata manuit, papusa mea a sfarsit aratand un pic ca un extraterestru. Dar i-am modelat inca o data capul, rearanjand vatelina.
In sfarsit, mai ramasesem cu un rest mic de soseta. L-am rulat si i-am facut papusii un fular. Dar ceva parca ii lipsea.
Asa ca am decis ca, in loc sa folosesc restul de soseta ca mai sus, sa tai o bucata, sa o intind putin ca marginile sa se rotunjeasca si sa o folosesc pe post de fular cu nod.
Fularul parea insa o idee cam nefinisat. Asa ca am taiat cativa franjuri la capete si am declarat papusa terminata:)
Papusa asta mi-a furat inima. In plus, trebuie sa recunosc ca astfel de papusi creeaza dependenta. Odata ce incepi sa le faci, nu te mai poti opri. Dar imi inchipui cate papusi poti face din cateva sosete, fara sa te coste mai nimic, si cu care poti sa bucuri o multime de copii.
Ca sa recapitulam, am avut nevoie doar de o soseta cu model si una alba. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de sosete, te poti alege cu doua papusi. Iar o punga de vatelina e relativ ieftina si te tine mult. Stiu asta, pentru ca sunt regina neincoronata a vatelinei. In poza din buletin, tin o punga de vatelina in mana.
Ori poti sa faci astfel de papusi impreuna cu copiii. Procesul e indeajuns de simplu ca, pe langa cateva opinteli ocazionale, sa se deprinda repede cu el. Si poate ca niste sosete cu un model un pic mai colorat ar fi o alegere mai buna. Papusa ar arata ceva mai imbracata, si nu abandonata in izmenute albe.
Dar inapoi la papusa noastra, care se intampla sa fie un baietel. L-am botezat Ghita. Din familia de lunga traditie Ciorap.
Si un close-up. Ca in buletin.
Imi place tare mult Ghita. Are o fire pasnica, tacuta si introspectiva. As putea chiar spune ca e o fire moale.
Lui Ghita ii place natura…
Cateodata urca prin copaci…
Ori incearca sa isi faca prieteni. Cutu-cutu…
Dar de obicei sfarseste prost.
Asa ca, in general, Ghita sprijina gardurile si se gandeste la cat e de singur.
Sotul meu spune ca stie ce ii lipseste lui Ghita. Un cotlet de porc.
Aaaaa… nu.
Maine o sa incercam sa rezolvam problema. Minus cotletul. Nu uita sa vii inapoi!