Intodeauna gasesc lucrurile de care am nevoie atunci cand nu le caut. Intr-una din zile am vazut pe raftul unui magazin niste suporturi inalte, impletite, pentru flori. Cautasem asa ceva pentru feriga si plantele din fata usii, dar preturile m-au speriat de-ajuns de tare ca sa raman fara suport de flori.

Iar suporturile acestea erau tot ce mi-am dorit – cu linii drepte, inalte de vreo 60 de centimetri si cu un pic de textura data de rafie. In plus, erau ieftine, fiindca pretul li se redusese considerabil.

Asa ca am adus acasa doua si m-am grabit sa asez feriga intr-unul din ele.

Mai aveam insa o problema: as fi vrut ca suporturile sa fie negre. Fata casei noastre are de toate – de la caramida la tabla de aluminiu si de la ciment la lemn. Chiar daca tonurile sunt toate mute, daca mai adaug doar un singur element dintr-un alt univers cromatic devin prea multe si creeaza o impresie de dezordine.

In plus, ca sa fiu sincera, bejul acela mi se parea un pic cam plictisit. In casa ar fi aratat perfect, dar afara, unde fatada plange dupa un pic de contrast, bejul nu era tocmai alegerea potrivita.

Un suport de flori in negru nu numai ca ar fi iesit mai mult in evidenta si ar fi umplut spatiul, dar s-ar fi potrivit perfect cu lampa, presul si scaunele pe care urmeaza sa le improspatez cu un pic de negru.

Asa ca am facut ce fac de obicei cand o culoare ma nemultumeste. Am scos la bataie spray-ul de vopsit.

E putin ingrijorator sa te apuci sa vopsesti un lucru nou, dar m-am calmat si m-am apucat de treaba. Trebuie sa recunosc ca mi-a luat o multime de straturi ca sa acopar toate protuberantele suportului. In plus, chiar daca stiu ca atunci cand folosesc spray de vopsit, nu trebuie sa ma alarmez niciodata inainte de vreme fiindca se dovedeste de prisos, nu pot sa spun ca modul in care arata suportul dupa unul sau doua straturi nu m-a nelinistit un pic.

Dar daca am invatat ceva din aventurile mele cu spray de vopsit e ca trebuie sa am rabdare. Multa, multa rabdare. Daca e nevoie de doua straturi sau de zece, voi afla doar dupa ce incep.

In ce priveste suportul meu pentru flori, a luat aproape un flacon de spray si vreo cinci sau sase straturi. Asta in parte pentru ca a trebuit sa acopar toate spatiile ascunse dintre impletiturile de rafie.

Putin cate putin, insa, am acoperit tot suportul. Mi-a trecut prin cap ca o vopsea mata ar fi aratat mai bine. (Am folosit una semi-gloss, un compromis intre mat si lucios.) Dar iata rezultatul:

(Ceva se intampla cu feriga, fiindca nu mai pare atat de vioaie. Poate nu ii prieste locul nou de langa usa. Dar divaghez.)

Negrul suportului se potriveste de minune cu lampa.

Imi place mai mult in negru, mai ales daca trimit feriga inapoi la locul ei si folosesc flori mov si roz. Dar asta ramane pentru alta zi:) Deocamdata, quod erat vopsindum.