Am mai atins in articolele trecute subiectul proiectului meu major de anul acesta, pe care l-am botezat sugestiv Marea Organizare. Cu un pic de stinghereala marturisesc ca Marea Organizare e atat de mare incat se misca foarte incet. Dar se misca. Pe vreo cinci fronturi simultane, pentru ca nu sunt in stare sa ma concentrez asupra unui singur lucru pentru mai mult de cateva ore.
Printre altele, camera mea de lucru e si locul unde pastrez vreo mie de dosare (cel putin asa imi pare) cu tot felul de hartii si documente. Sunt inca in procesul de sortare a hartiilor – care probabil nu se va termina niciodata, fiindca produc documente si hartii cu viteza luminii. Dar chiar si numai la inceputul proiectului, dosarele mele au inceput deja sa arate dezordonat si sa se intinda amenintator in toate directiile.
Asa ca mi-am spus ca am nevoie de un sistem mai bun de pastrare a dosarelor. Pe cand ma munceam sa aflu in ce-ar putea consta un astfel de sistem, mi-au cazut ochii pe o cutie pe care, din motive pe care nu le mai stiu, intarziasem sa o arunc.
Cutia avea exact latimea si inaltimea dosarelor, de parca ar fi fost facuta pentru ele. Singurul lucru care ii lipsea era aspectul.
Dar asta se rezolva usor. 🙂
Mi-am amintit ca mai aveam un sul de folie autocolanta pentru sertare, ramasa nefolosita. Mi-am spus ca ar fi numai buna ca sa acopar cutia.
Si am inceput… Mai intai am acoperit baza cutiei. Am taiat putin folia la colturi, ca sa o pot indoi si lipi de cutie.
(As fi putut la fel de bine incepe direct cu laturile cutiei, dar acesta era un proiect experimental – si gandul unei bucati atat de mari de folie pe care sa o stapanesc cu doar doua maini ma cam inspaimanta. Asa ca am luat-o incetisor:)
M-am declarat multumita de rezultat, asa ca am continuat cu o fasie lunga de folie cu care am acoperit laturile cutiei.
Ca o paranteza, nu stiu daca exista o tehnica corecta de a acoperi o cutie – si mai ales una cu forme ciudate – cu folie autocolanta. Asa ca adevarul e ca am improvizat si am descoperit pe parcurs ce functioneaza si ce nu.
Folia autocolanta e greu de manuit si imi da de obicei dureri de cap. In cazul cutiei asteia insa nu a contat, pentru ca urma sa o decorez oricum mai tarziu. Asa ca am indoit folia pe la colturi cum am putut si mi-am acoperit urmele cu alte bucati de folie. De altfel, asta e si motivul pentru care, dincolo de toate complicatiile, imi place sa lucrez cu folie autocolanta, mai ales din cea alba, pentru ca ascunde foarte bine greselile.
In spiritul improvizatiei, am facut cateva taieturi pentru ca folia sa se poata indoi pe marginea curbata a hartiei. Pe unde a fost nevoie, am intarit cu banda adeziva sau cu o alta fasie de folie. In final, cutia mea a trecut de la albastru la alb, cu toate imperfectiunile pe care, din cauza ca am numai doua maini, nu le-am putut ocoli.
M-am oprit aici cu folia (deocamdata), si am inceput sa aplic cutiei mele niste dungi aurii cu o banda decorativa autocolanta pe care am gasit-o prin cutiile mele cu panglica.
Am inceput sa lipesc banda decorativa dinspre gura ovala a cutiei de jur imprejurul ei. Ar fi fost mai simplu sa incep de la baza, dar a trebuit sa acopar niste lipituri inestetice in jurul deschizaturii, asa ca am inceput acolo si am folosit un liniar ca sa ma asigur ca intind banda la aceeasi distanta de la baza.
Si am continuat pana m-am ales cu o cutie alba cu dungi aurii:)
Iata cum arata deschizatura cutiei (inainte ca interiorul sa ii fie captusit).
Captusitul l-am facut dupa ce am terminat cu dungile, ceea ce m-a ajutat sa dau interiorului un aspect ceva mai ingrijit. Si iata cutia terminata in toata spledoarea (si cu toate imperfectiunile) ei.
Se poate sa fi observat ca folia mea autocolanta nu era tocmai opaca. Dar nu mi-am facut mari probleme, pentru ca dungile aurii o acopera partial si, in plus, iau ochii. Diferenta e vizibila in poza de mai jos.
In sfarsit, mi-am strecurat dosarele in cutie si le-am asezat pe raft. Acum dosarele imi iau mai putin loc, nu ameninta sa sara de pe raft, sunt mai usor de manuit cand trebuie sa gasesc unul – si arata mai bine. Se potrivesc exact tematicii mele cromatice, care e gri, roz, albastru – si o gramada de auriu. 🙂
In plus, nu e neaparat sa expun gura cutiei. O pot foarte bine intoarce cu spatele ca sa pastrez misterul:)
Sau nu:)
Acum imi spun ca am nevoie de inca o cutie de aceeasi marime careia sa ii aplic acelasi tratament. Am o multime de pachete cu hartie pentru imprimanta in toate culorile si nu imi place sa le vad ratacite pe raft. Ar fi grozav daca le-as putea ascunde si pe ele intr-o cutie.
Deocamdata insa, dosarele mele au ajuns acasa… 🙂
