Pe vremuri, am facut din exces de zel cateva cursuri de croitorie din care m-am ales doar cu vreo doua bluze croite stramb si sentimentul ca e greu sa cosi.

Chiar si dupa acest episod neinspirational, masina veche, manuala de cusut pe care o aveam acasa nu a ramas deloc nefolosita. Era intotdeauna nevoie de ea la ceva – si da, am continuat sa croiesc ocazional haine strambe pe care le purtam fara rusine in vacante. Cand totul e permis.

Problema mea e ca nu aveam rabdare. Tipare, taieturi in arcuri de cerc, masuratori – nu, nu si nu. Nu erau scrise in destinul meu si nu aveam nici o pornire sa imi conving destinul sa faca altminteri.

Dar dupa ce m-am mutat si a trebuit sa spun la revedere masinii mele de cusut, am inceput sa ii simt lipsa. Dupa ce mi-am exprimat subtil dorinta de a avea una, in termeni ca, de pilda, “vreau neaparat o masina de cusut” sau “nu mai pot trai fara o masina de cusut”, am primit una de Craciun.

De atunci suntem prietene nedespartite. Miss Kenmore m-a ajutat in misiuni care pareau imposibile, ca aceea de a armoniza fata de masa cu 14 servetele inainte ca musafirii sa soseasca si de a-mi umple canapelele cu perne fara sa imi deschid portofelul (sau cu portofelul foaaaarte usor deschis).

Dar mai ales, am descoperit ca nu exista momente mai bune de relaxare decat cele petrecute cu Miss Kenmore. Si asta pentru ca mi-am simplificat repertoriul si cos numai dreptunghiuri. Sau patrate, daca am rabdare sa masor toate laturile.

Pe scurt, Miss Kenmore e spa-ul meu.

M-am gandit astazi sa scotocesc prin cutia cu amintiri si sa scot la iveala cateva din operele pe care le-am adus pe lume impreuna. Si sa te asigur ca, chiar daca talentele tale in cusut se reduc la dimensiunea alor mele, poti inca sa iti decorezi casa, masa sau sa faci cadouri de Craciun doar cosand linii drepte.

Servetele de masa

Primul lucru pe care l-am facut la masina mea de cusut au fost servetele de masa. Nu stiam ca voi ramane dependenta. De la primul set care a inceput sa se subtieze (cate unul se pierde pe undeva dupa fiecare cina), am ajuns cred, undeva pe la al saselea – si nu am nici o intentie sa ma opresc.

Iata aici cateva exemple… Servetele mele verzi, pe care le folosesc de obicei pentru masa de Pasti.

Servetele rosii cu un imprimeu damasc, care se potrivesc de minune cu decorul de Thanksgiving sau cu orice fel de decor de toamna.

Servetele albe, dantelate, pe care imi place sa le folosesc de Craciun, dar sunt perfecte pentru orice ocazie.

In sfarsit – si nu pentru ca asta e totul – servetele de muselina pe care le folosesc fara sa astept o ocazie speciala.

In functie de marimea servetelelor si latimea materialului, poti sa iti croiesti un set consistent foarte ieftin. In general gasesc seturi de cate 4, ceea ce ar insemna ca trebuie sa sparg o banca ca sa cumpar cateva randuri. Asa ca sa le fac singura pare mult mai economic.

Unde mai pui ca pot sa imi aleg singura culorile si nu mai sunt limitata la ceea ce gasesc la magazin.

In ceea ce priveste marimea servetelelor, iata un ghid optional:

• Servetele pentru cine festive – intre 50×50 cm si 53×53 cm
• Servetele pentru pranz – intre 45x45cm si 50×50 cm
• Servetele pentru bauturi (cocktail) – 23×23 cm

Lucrurile sunt mai mai complicate decat numerele de mai sus, dar nu m-am cramponat niciodata de ele. Cum nu am rabdare sa masor nimic, le folosesc doar ca pe un punct de pornire si sa merg dupa regula “croieste cel mai mare servetel posibil pentru latimea materialului”.

Fete de masa

Motivul pentru care imi pot lasa imaginatia sa zbarnaie atunci cand asez o masa e faptul ca Miss Kenmore e intotdeauna in preajma cand vreau sa croiesc o fata de masa pentru fiecare schema cromatica care se intampla sa imi treaca prin cap.

Deocamdata am cusut doar vreo trei-patru.

Cateva din ele le poti vedea in actiune de cate ori iti povestesc despre ocazii speciale. Iata doua din ele servind drept fundal pentru masa de Craciun (imi place sa le suprapun):

Alta data am cusut un set de servetele de masa si fata de masa din acelasi material, ca parte dintr-un cadou de nunta. O placere.

Perne decorative

O, pernele decorative. Am scris deja despre ele mai mult decat am intentionat. Nimic nu bate un obiect de decor facut in 5 minute. Atat mi-au luat cele mai multe dintre pernele de mai jos.

Iata cateva din ele – le-am insirat pentru tine ca pe niste soldatei. Despre cateva dintre ele am scris aici si aici.

Ignora imprimeul geometric din fundal – acela e urmatorul proiect.

Pernele decorative nu sunt ieftine, mai ales ca ai intodeauna nevoie de mai multe. Sunt inca si mai scumpe daca materialul e de calitate. In schimb, dintr-o jumatate de metru de material si o mana de calti poti face usor doua perne consistente.

Uneori si mai multe. Daca materialul e foarte scump, poti inlocui spatele pernei cu un alt material. Asa am facut cu perna mea preferata (vezi spatele pernei in coltul drept de jos?)

In plus, cateodata iau caltii din perne vechi. Mai nou, am inceput sa cumpar perne decorative ieftine sau sezonale, doar ca sa le desfac si sa le extrag caltii. Iata cateva care se vindeau pe mai nimic dupa Valentine’s Day. Le-am desfacut si am umplut pernele de Pasti.

Fete de perna

Daca am vazut fete de perna din satin al caror pret nu mi-l pot explica, mi-a luat mai putin de 10 minute sa imi fac cateva singura. (Scuza-mi calitatea pozei, dar fetele de perna si-au luat zborul de aici si poza asta e tot ce mi-a ramas.)

Si da, pernele decorative cu bordura si cele din blana – toate sunt creatia lui Miss Kenmore:)

In ce ma priveste, nu ma complic inutil, asa ca nu folosesc nici nasturi, nici fermoare pentru fetele de perna. Le croiesc in stil “plic”, adica mai lungi decat lungimea pernei si lasate necusute pe una din laturi.  Asez perna in ele ca intr-un sac si var restul de material dupa ele.

Usor de croit, folosit si intretinut.

Perdele

La capitolul acesta am economisit cel mai mult. De pilda, am gasit un material transparent de perdele intr-un rosu care mi s-a parut ca ar incadra bine unul din geamuri. Materialul era vandut la reducere. $1/metru. Amin.

Ori, dupa ce mi s-a ridicat tensiunea la vederea preturilor pentru perdele, mi-am cumparat cativa metri de voal si mi le-am cusut singura. Nu sunt perfecte, dar sunt exact lucrul de care aveam nevoie.

Intr-un fel, episodul cusutului de perdele a fost inevitabil. Cred ca am petrecut cateva luni incercand sa gasesc perdelele potrivite pentru 11 geamuri. Am cumparat nu mai tin minte cate randuri si le-am adus acasa, ca apoi sa le returnez. Mi-era imposibil sa gasesc lungimea si latimea potrivita, apoi spatiul de la parter era deschis, dar geamurile diferite. Trebuia sa asortez lungimi, culori, functionalitate – si pret. Imposibil.

Asa ca am redus problema la material si pret. Restul l-am facut singura:)

Prosoape de bucatarie

Mai degraba potrivite treburilor usoare, dar asta numai pentru ca imi place sa cos muselina. De fapt, imi place totul la muselina – culoarea, textura, sa o privesc, sa o ating, sa lucrez cu ea – totul.

Asa ca am croit cateva prosoape pe care le-am decorat cu markerul permanent. Povestea lor o poti citi aici.

Suporturi pentru tacamuri

Sau, mai exact, hainute pentru paharele care servesc drept suporturi pentru tacamuri, de cate ori avem musafiri si o masa stil “bufet”. Proiectul acesta recent a fost atat de usor incat nu m-am putut opri sa il repet de cateva ori, in mai multe variante.

Sacul lui Mos Craciun

Am cusut un sac mare, rosu in nu mai putin de 10 minute, acum vreo trei ani. De atunci, sacul apare misterios in ziua de Craciun ba in fata usii, ba in fata semineului, ba dintr-o lada cu capac.

Saculete pentru cadouri

Primele saculete le-am croit acum trei ani, de Craciun. Ideea a fost sa le ofer musafirilor ocazia sa scotoceasca intr-un saculet dupa cadouri.

La inceput, as fi vrut sa asez cadourile in saculete in forma de ghetute. Problema era insa ca aveam 12 musafiri. Lasand deoparte cadourile, numai ghetutele m-ar fi trimis in faliment.

Asa ca am croit 12 saculete dintr-un material verde, caruia i-am adaugat o fundita rosie. Saculetele mi-au luat cam doua ore din viata – si fiecare minut a meritat. Poti sa citesti aici despre cum au aparut de nicaieri in ziua de Craciun.

Am croit si alte saculete pentru cadouri, din materiale pe care le aveam prin casa. Cateodata am nevoie de ele ca sa dau un pic de sarm unui cadou, sa strecor in ele obiecte mici (ca de pilda bijuterii fara cutie) ori sa ascund de ochii celorlalti musafiri un cadou cu o nota ceva mai personala.

Saculete decorative

Cand gasesc un material care imi place, primul meu gand e daca pot sa il folosesc pentru o perna.

Al doilea e daca pot sa il folosesc pentru un saculet.

Imi place sa aduc un pic de material textil in decor, care sa imblanzeasca putin lemnul din jur. Am gasit o modalitate sa fac la fel si cu baia. Am croit cateva saculete albe din satin, pe care le-am umplut cu vata imbibata in ulei aromatic sau cu potpourri. Asezat pe raftul baii pentru oaspeti, un astfel de saculet taie din raceala si duritatea sticlei.

Vorbesc la singular, pentru ca am impartit familiei si prietenilor mei restul de saculete. Mi-a mai ramas doar unul.

Poti sa asezi astfel de saculete in dulapul cu haine, umplut cu levantica. Sau in sertarul garderobei tale, umplut cu sapun.

Prosoape pentru bebelusi

Mi-a fost tare drag proiectul asta. Prosoapele au fost un cadou, dar unul a ramas in urma ca sa il pot imortaliza:) Cel care a servit drept test.

Asa ca imagineaza-ti ceva mai bine croit si inmulteste rezultatul cu 10. Am folosit un bumbac moale pentru fata si material absorbant pentru prosoape pentru spate.

Taburet

Dupa acelasi model “plic” am cusut si o perna pentru un taburet improvizat. De fapt, acesta e unul din motivele pentru care imi place atat de mult masina mea de cusut. Cu ea, nici o piesa de mobilier nu mi-e urata, fiindca stiu ca poate fi schimbata.

Miss Kenmore m-a ajutat sa cos mai mult decat dreptunghiuri si patrate – dar despre asta alta data. Deocamdata, o bucata de material taiat drept si pedala masinii de cusut sunt Prozac-ul meu.