Cand am intalnit pe raftul unui magazin morcovii astia facuti din carpa si funie, mi-au cazut de indata cu tronc. Am stiut intr-o clipa ca varianta lor “facuta in casa” isi va gasi locul in decorul mesei noastre de Pasti. Ceea ce n-am stiut atunci a fost din ce anume si cum ii voi face. Pentru ca, asa cum se vede din poza de mai jos, sunt destule variante.
Pentru inceput, mi-am spus ca o fasie lunga si lata de panglica portocalie ar fi perfecta. Ar fi trebuit doar sa o incolacesc in jurul unei forme -si gata!
Dar ce forma? In plus, panglica nu e tocmai o solutie ieftina, iar eu aveam nevoie de o mana serioasa de morcovi.
Dupa ceva deliberari mi-am dat seama ca solutia ramane intotdeauna aceeasi: sa scot masina de cusut la treaba si sa umplu un saculet in forma de morcovi cu calti pentru perne. Data fiind obsesia pasiunea mea pentru perne decorative, ar fi trebuit sa imi ia mai putin timp sa ajung la concluzia asta.
Asa ca procesul s-a dovedit deopotriva simplu si relaxant. Am cumparat trei feluri de material portocaliu, pentru ca buchetul meu de morcovi sa nu sufere de monotonie.
Apoi m-am apucat de taiat. Bine de tinut minte: am facut morcovii in graba, asa ca de data asta nu iti voi mangaia ochii cu nici o pretentie de perfectiune. Am ciopartit materialul cum cioparteste un medic de front pantalonii unui picior lovit de schije, mi-am ars degetele in lipici si m-am ales cu morcovi plini de noduri. Dar munceam contra timp, asa ca un rezultat imperfect era de preferat nici unuia.
Ca sa stii… 🙂
Am intins materialul pe masa si am indoit un colt dupa ochi. Apoi l-am taiat. (Si ca frumusetea taieturii sa se asorteze cu calitatea pozelor, m-am ales cu un fundal albastru. Nu de alta, dar taiam la lumina lunii si a unui bec chior, biata creatura nocturna obsedata de decor!)
Dupa ce am desfacut partea taiata, i-am retezat varful, intr-un moment de pierdere a simtului geometric. As fi trebuit sa fac mai multe calcule, dar nu face nimic. Frumusetea acestui proiect sta in faptul ca toate ciopartelile sunt in final ascunse dincolo de cusaturi sau lipituri.
Am folosit bucata asta de panza drept sablon ad-hoc ca sa tai mai multe bucati de material pentru mai multi morcovi. (Iar lumina albastra a lovit din nou!)
Am avut nevoie doar de doua cusaturi pentru fiecare morcov. Una in partea de sus, pentru ca, mai tarziu, cand urma sa manuiesc si sa lipesc gura morcovului, materialul sa nu se destrame. A doua, laterala, ca sa transform bucata de material intr-un fel de saculet in forma de morcov.
Dupa care am intors materialul pe fata si am repetat procesul de inca vreo zece ori.
Mi-am spus ca poate ar trebui sa calc apoi morcovii din panza, fiindca se sifonasera o idee. Mi-am dat repede seama ca nu era nevoie, pentru ca materialul urma sa fie intins bine dupa ce era umplut cu calti.
Sau cu bucati de prosop de hartie. Pentru ca m-a durut inima sa folosesc caltii din dotare, pe care ii pastrez pentru perne. Nu stiu daca a fost o idee grozava, fiindca, in trista combinatie cu lipsa mea de timp si de rabdare, bucatile de hartie s-au adunat in ghemotoace destul de vizibile de-a lungul morcovilor. Am incercat chiar si o solutie mai ieftina, cu fasii de ziar. Pe de alta parte, insa, nodurile ocazionale au dat morcovilor un aspect mai natural, asa ca nu mi-am petrecut foarte mult timp in regrete.
Am inceput deci sa umplu fiecare morcov cu hartie, pe care am impins-o inspre varf cu o foarfeca.
Cand am umplut morcovul pe jumatate, am adaugat frunza de plastic. Initial, imi dorisem alt fel de frunze artificiale, ceva mai drepte si mai sobre. Asta fiindca nu credeam ca e necesar ca frunzele sa arate autentic. Aveam doar nevoie de un manunchi stufos de verde, ca sa adauge un pic de foliaj mesei.
Dar la magazin am dat cu ochii de manunchiul acesta de frunze. Combinat cu un pret caruia nu ii puteam rezista, manunchiul acesta aproape ca mi-a pasit singur in cos.
Am pastrat tijele lungi si le-am varat in “saculetul” morcovului cu mult inainte ca acesta sa se umple.
Am continuat sa adaug hartie in jurul tijei, pana cand am ajuns la gura morcovului. Am indesat bine hartia, pentru ca morcovul sa stea drept si teapan.
Ceea ce nu reiese din poza de mai jos…
In sfarsit, am inchis gura saculetului meu improvizat. Desi nu e tocmai evident in poza, acesta a fost momentul in care mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa dau mai multa atentie modului in care am taiat gura saculetului. Unele margini, mai inalte decat celelalte, mi-au dat un pic mai mult de furca, iar rezultatul nu a stralucit prin simetrie.
Am indoit marginile saculetului inspre tija, cuta dupa cuta, lipind-o pe fiecare cu pistolul de lipit.
Si morcovul e gata.
Si dupa ce am repetat procesul de vreo zece ori…
Sunt imperfecti, dar imi plac. Unii mi-au iesit cu margini inegale, altii plini de noduri… Unii au ramas cu varful gol si se indoiesc cand ii asez in vaza. Altii sunt plini de lipici turnat parca cu galeata, fiindca incepusem de la o vreme sa imi pierd rabdarea.
Dar au ajuns cu totii teferi in mijlocul mesei de Pasti.
Unul s-a ascuns sub un glob de sticla, pentru un pic de decor vegetal.
In retrospectiva, daca as fi avut mai mult timp, as fi croit morcovii ca pe niste saculeti cu snur, ceea ce ar fi facut lipiciul inutil si ar fi dat morcovilor un aspect mai curat. Dar asta ramane pentru alta data.
Pana atunci insa, mai ca nu mai trebuie sa trec pe la piata.
Si inca o privire asupra produsului final…
O-o! Cine a aparut pe langa morcov?
Nu ma mir. Pe unde gasesti un morcov, gasesti si iepurasul asta. L-am gasit, de pilda, adulmecand cosul meu de la piata.
Si uite pe cine am gasit mai tarziu in lanul de morcovi.
Mie mi se pare ca arata un pic vinovat…
Am sa inchei aici, pentru ca m-am jucat destui cu morcovii mei din panza. In zilele urmatoare am sa mai vorbesc despre subiectul (inepuizabil) al morcovilor decorativi, un pic mai pe scurt. Pana atunci, un buchet de morcovi pentru tine de la iepurasul de Pasti:)
