Saptamanile trecute mi-am petrecut o bucata serioasa de timp alergand dupa rechizite pentru nepotii mei. Scoala lor incepe undeva pe la sfarsitul lui august, iar reducerile au inceput din greu, asa ca e numai timpul potrivit. Punand la socoteala 4 nepoti care vin cu 4 liste interminabile de rechizite, nu m-am plictisit deloc.

Asta e numai una dintre liste. Incompleta. Pentru un singur copil.

Nu pot sa spun insa ca nu mi-a facut placere sa scormonesc prin rafturile cu rechizite. Parca miroseau a scoala si a toamna si a proiecte si, cand a trebuit sa le trimit copiilor, mai ca n-am vrut sa le las din brate. E drept ca e simplu sa iti fie dor de scoala atunci cand nu mai esti scolar, dar ce e mai frumos decat sa deschizi o plasa plina ochi cu lucruri noi care abia asteapta sa fie folosite?

Problema era ca, alergand de la un magazin la altul, m-am ales cu maldare de chitante. Ca o regula generala, pastrez parte din chitantele cu care ma intorc de la cumparaturi. Am o mie de motive, de la garantii si rabaturi, pana la obiecte pe care vreau sa le inapoiez sau bonusuri pe care le obtin online dupa cateva zile. Cu toate deciziile si indeciziile care vin odata cu 4 liste si vreo suta si ceva de obiecte, am hotarat sa le pastrez si pe cele pentru rechizite.

Adaugate insa la chitantele pe care le aveam deja, treburile au inceput sa scape de sub control. Nu e faptul ca nu am unde sa le pastrez. In anii trecuti, am folosit o cutie asezata la cinci pasi de la intrare, in care aruncam toate chitantele de care stiam ca voi avea nevoie in viitor.

In cateva luni insa, cutia de-abia se mai inchidea si, odata deschisa, arunca peste tot cu hartii. Si mai rau era atunci cand trebuia sa gasesc cate o chitanta, ceea ce insemna o plonjare de vreun sfert de ora in plin maldar de hartii si hartiute, care intotdeauna ma lasa prost dispusa si pe fuga.

Asa ca anul acesta mi-am propus sa trec la organizarea chitantelor. Fiindca eram in plin sezon de cumparat rechizite, am ezitat sa ma arunc in inca un proiect si am ales mai degraba sa improvizez. Iar pentru ca, in universul meu, dosarul pentru cupoane devenise standardul de aur al organizarii, m-am gandit sa folosesc unul si pentru chitante.

Desi a sfarsit prin a-mi face munca de o suta de ori mai usoara, dosarul meu arata insa o idee cam patetic. In graba, am organizat doar chitantele pe magazine si am prins cate patru de fiecare foaie (doua in fata si doua in spate), folosindu-ma de niste agrafe de hartie.

Ca sa imi fie mai simplu sa navighez printre pagini si sa gasesc chitanta dintr-o singura privire, am scris in josul fiecarei pagini, mare si evident, numele magazinului.

Pe scurt, dosarul a schimbat radical regulile jocului . De cate ori am avut de returnat vreun obiect sau de cautat o chitanta pentru vreun rabat, tot procesul mi-a luat cateva secunde. Sunt innebunita dupa dosarul meu, asa improvizat cum e.

Cu toate astea, am inceput insa sa am cateva probleme. In primul rand, erau sensibilitatile mele estetice. Dosarul cu chitante nu se ridica totusi la standardele dosarului din mintea mea… 🙂 In al doilea rand, pe masura ce se adunau chitantele, se adunau si agrafele de hartie, ceea ce a dus repede la un dosar cu o silueta cam curioasa…

Asa ca am trecut la cizelat dosarul. Am urmat acelasi proces in urma caruia m-am ales cu dosarul pentru cupoane, cu diferenta ca nu am avut nevoie sa tai nimic si ca a trebuit sa fac o singura cusatura.

Ca sa recapitulam, am strecurat cate o foaie de hartie in cate o folie de protectie. Apoi am impartit fiecare pagina in doua si am facut o cusatura verticala de sus pana jos in mijlocul paginii.

Pentru ca imi epuizasem stocul de separatoare de plastic si pentru ca nu aveam nici o pornire sa merg pana la magazin, mi-am facut singura cateva din hartie cartonata. Spre deosebire de dosarul pentru cupoane, pe acesta am sa il folosesc doar ocazional si am sa il rasfoiesc mai putin, asa ca nu va fi atat de abuzat.

Problema era ca hartia mea cartonata era ceva mai ingusta decat foliile de protectie, asa ca amenintau sa se piarda printre filele dosarului meu daca nu ii adaugam o manseta la stanga.

Asa ca am inceput prin a taia o bucata lunga de hartie cartonata de 4.5 cm latime.

Bucata pe care am indoit-o de-a lungul, apoi am potrivit-o si cusut-o pe marginea unei coli de hartie cartonata. As fi putut foarte bine sa o lipesc, dar nu eram inclinata sa ma manjesc cu lipici, iar masina de cusut era o solutie mai rapida.

Inainte de a coase, am masurat manseta foliilor de protectie si am avut grija sa potrivesc mansetele colilor mele de hartie in asa fel incat sa le adaug cam 1.5 cm in latime.

Am sfarsit cu o coala de hartie cu manseta, manseta pe care am perforat-o.

Tot ce mai lipsea era eticheta de la dreapta. Pentru asta, am luat o coala de hartie pe care am impartit-o in 5 randuri si 3 coloane. M-am ales cu 15 dreptunghiuri de cate aproximativ 5.5 cm x 7.2 cm (si un rest de hartie la marginea de sus, pe care am taiat-o).

Am taiat fiecare dreptunghi si l-am indoit de-a latul.

M-am folosit de hartia cu dreptunghiuri ca sa aliniez etichetele mai sus sau mai jos pe fiecare coala, alternand locul lor de la o pagina la alta. Asta ca sa imi fie mai usor sa le citesc dintr-o privire si ca sa evit fenomenul dosarului oblic de mai sus:) Dupa care am cusut fiecare eticheta de cate o coala de hartie.

Dupa cateva masuratori si incercari, am decis ca marginea etichetei ar trebui sa fie la 1.5 cm de cea a hartiei, ca sa se poata iti de dupa paginile dosarului.

Si iata-ma cu un inceput de colectie…

Tot ce mi-a mai ramas de facut a fost sa scriu numele cate unui magazin pe fiecare eticheta si sa strecor separatoarele mele nou-noute in dosar.

Mi-a trecut pring gand sa gasesc un artificiu decorativ rapid ca sa acopar cusaturile si am folosit cateva bucati de banda decorativa sau washi tape. Prefer insa separatoarele mele albe si curate, asa ca am renuntat. Nu de alta, dar dosarul meu arata ca si cum ar fi purtat bretele.  🙂

Am adaugat la sfarsitul dosarului cateva pagini albe, necusute, si cateva cusute de-a curmezisul, in cazul in care chitantele mele iau alte forme.

Si, in sfarsit, am adaugat chitantele si mi-am strans dosarul la piept:)

Happy End 🙂