O numesc “festiva” din lipsa unui cuvant mai bun, dar e vorba despre orice fel de masa pentru ocazii speciale, fie ea formala ori lejera. Am fost intrebata nu de putine ori cum fac atunci cand aranjez masa pentru musafirii mei. Cu alte cuvinte, de unde incep si incotro o iau, pas cu pas.

In timp, mi-am dezvoltat o tehnica personala care probabil ca nu e pe masura standardelor unui designer profesionist, dar care functioneaza foarte bine pentru mine pentru ca e simpla si nu da niciodata gres.

Iat-o mai jos.

1. Aleg doua culori principale. Fiecare din mesele mele se rezuma la doar aceste doua culori. Iata, de pilda, masa de Pasti. Mov si verde.

Sau masa de Craciun. Alb si rosu.

E drept, albul are aici un tratament special. Il pot uneori strecura in schema mea cromatica fara sa il pun la socoteala, ca in masa de Pasti de mai sus. Dar daca fata de masa e alba, servetelele sunt albe si jumatate din tot ce asez pe masa la fel, consider albul culoare principala si imi mai permit de obicei pe langa el numai inca o culoare.

2. Adaug o culoare metalizata. Aici am de ales doar intre auriu si argintiu. Auriul e o idee mai formal, argintiul ceva mai putin solemn. De obicei introduc auriul si argintiul folosind farfurii decorative si/sau tot felul de alte ornamente – vaze, suporturi de lumanari, chiar si panglica.

Daca masa e foarte bogata, iar nuantele metalizate se pierd una in alta intr-o privire de ansamblu, se poate sa le folosesc pe amandoua, ca in masa de Craciun de mai jos, (imortalizata, din pacate, cu foarte putina arta, pe intuneric). Cu tot argintiul de pe masa, suporturile de lumanari sunt aurii – dar acceptabile.

Rolul culorii metalizate e sa aduca in toata combinatia asta cateva reflectii consistente de lumina. Desigur, poti face asta si cu sticla, dar numai metalul da mesei sentimentul acela de bling sau glam sau, pe romaneste, de stralucire.

3. Adaug sticla pentru transparenta. Odata ce aduc paharele in toata combinatia asta, toata masa se schimba. De indata ce am facut aceasta constatare, am inceput sa aduc la masa si alte obiecte din sticla. Cand e vorba de o masa mai simpla, se poate sa nu fie nevoie, pentru ca paharele sunt de ajuns. Dar daca masa mi se pare un pic prea plata si mai are nevoie de un pic de stralucire fara alte adaosuri de culoare, folosesc suporturi de lumanari din sticla sau chiar oglinzi pe care le strecor sub ele.

De Craciun, am asezat si lumanarile mici si pe cele mari in suporturi de sticla.

4. Adaug o culoare-surpriza. O masa cu doar doua culori, oricat de atent aranjata, sfarseste adeseori prin a fi plictisitoare. Asta pentru ca ochiul se pierde intr-o mare bicolora, fara sa mai vada detaliile. Din cauza asta, adaug la sfarsit o culoare-surpriza – in doze minime. Bineinteles, aceasta culoare trebuie sa se potriveasca si cu tematica si cu cromatica generala, dar trebuie sa fie o alta decat cele doua culori principale.

De Pasti, am adaugat cateva flori roz in mijlocul mesei, ca sa echilibreze marea de mov si verde.

Iar de Craciun, un pic de verde a taiat putin din monotonia albului si rosului.

5. Optional: adaug alb. Nu mi-a luat mult sa observ ca petele de alb inveselesc orice decor. De fapt, atunci cand o camera mi se pare prea intunecata, rezolv problema cu obiecte albe.

Pentru acelasi motiv, daca albul nu e parte din cele doua culori principale, imi place sa adaug cateva accente albe oricarei mese. Masa de Pasti, de pilda, am umplut-o cu suporturi de lumanare sau bibelouri de sezon, toate albe. Florile le-am strecurat intr-o vaza alba. Am fost atenta ca accentele mele albe sa nu aiba inflorituri in alte culori care sa-mi strice toata balanta cromatica.

6. Aduc lumina. S-a spus destul despre rolul luminii de ambianta la crearea atmosferei ca sa mai am si eu ceva de adaugat. Dar imi place sa folosesc lumanari, chiar si atunci cand trebuie sa le sting sau sa le mut atunci cand sosesc castroanele de mancare.

Un sir lung de lumanari in mijlocul mesei e modalitatea mea preferata de a aduce lumina in toata combinatia, mai ales daca masa are loc seara.

Intr-un alt Craciun, am asezat cateva lumanari plutitoare intr-un vas cu apa in care am am scufundat cateva globuri rosii. Efectul a fost excelent. Lumanarile se miscau si tremurau pe apa si dadeau un fel de tenta dinamica intregii mese.

Iata mai jos cateva alte reguli de genul “Asa da, asa nu”, pe care incerc sa le urmez de cate ori aranjez o masa.

CE FAC:

Investesc in farfurii albe. Am dedicat deja un articol intreg pasiunii mele pentru vase albe. Foarte rar cumpar alt fel de farfurii. Cele albe asaza mancarea in prim plan si o fac sa arate mai apetisanta. Foarte rar vad emisiuni culinare in care mancarea e asezata in altceva decat farfurii albe. Apoi vesela alba iti lasa libertatea de a dichisi masa cum vrei tu. Un singur set arata cu totul altfel de cate ori schimbi decorul mesei.

Investesc in suporturi pentru farfurii. Suporturile pentru farfurii adauga mesei un pic de culoare fara nici un efort aditional – si fara sa arate ca un adaos decorativ accidental. Imi pastrez seturile in nuante metalice – unul in auriu, altul in argintiu – astfel incat sa le pot folosi la toate mesele si sa imi permita sa aleg orice alte culori doresc pentru masa. Cu o singura exceptie: un set de suporturi rosii. Se potrivesc meselor de Craciun si Thanksgiving, ocazii cu care rosul e de obicei culoarea principala in mesele mele.

Astfel de farfurii decorative nu dau numai culoare mesei. Ele incadreaza farfuriile si le dau un pic de inaltime. O masa aranjata “in straturi”, cu mai multe farfurii asezate una peste alta, da imediat un sentiment de abundenta si eleganta.

Investesc in cateva seturi de servetele de masa. De preferinta monocrome, ca sa nu imi complic sau limitez schemele cromatice. Servetele de masa sunt cea mai usoara modalitate de a da culoare unei mese. Pete mari de culoare, plus simetrie. Perfect.

Pentru mese pe care mi le doresc mai lejere si aerisite, folosesc servetele in culori neutre.

Ti-am povestit mai demult cum ma relaxez facand servete de masa cu Miss Kenmore. Am deocamdata cateva seturi simple, fara imprimeuri, care imi servesc pentru toate ocaziile. Probabil ca altele vor mai veni – cusutul de patrate e metoda mea preferata de relaxare:)

Bineinteles, pot folosi servetele de hartie. Dar cele din material textil mi se par mai elegante si mai potrivite pentru mesele festive. De obicei nu imi permit nimic de tip “unica folosinta” la astfel de mese.

Investesc in cateva inele pentru servetele. Sau un pic de bling pentru servetele mele. Daca nu gasesti inele pentru servetele care sa iti fie pe plac, sau daca timpul nu iti mai permite sa le cosi, panglica in culori solide le poate lua locul.

Aleg simplu, mai degraba decat complicat. Numai pentru ca masa mea e patrata sau dreptunghiulara nu inseamna ca trebuie sa imi asez servetul decorativ de masa in diagonala, pentru a introduce inca un element vizual (da, tocmai am dat cu ochii de un astfel de aranjament). Simplitatea e adeseori cea mai buna alegere.

Apoi fetele de masa nu sunt “albastre” daca au doar fondul albastru, fond pe care se desfasoara, mari si labartate, flori in toate culorile. (Am dat cu ochii si de un astfel de aranjament).

Si nu toate obiectele decorative pe care le am trebuie scoase la lumina in aceeasi zi. Fiecare la randul lui, mai sunt si alte ocazii.

Dupa cum probabil ti-ai dat seama din inversunarile mele de mai sus, in timp, am inceput sa am o preferinta pentru lucrurile simple. Prea multe decoratiuni risca de multe ori sa forteze granita dezordinii, asa ca incerc sa ma abtin. Pentru asta, nu incep niciodata cu gandul la decoratiuni. Ma pornesc sa le adaug doar atunci cand elementele de baza ale mesei sunt la locul lor (farfurii, tacamuri, pahare si servetele).

In sfarsit, caut sa aranjez masa potrivit anotimpului. Daca de Craciun mi se par potrivite mesele incarcate, festive, de Pasti mi se pare ca totul trebuie sa fie usor, aerisit, lejer – ca o zi de primavara.

Aleg simetria. Fie ea si o idee imperfecta. Nu pentru ca asimetria nu are si ea valentele ei estetice, dar pentru ca e mai greu sa dau gres cand ma pastrez in liniile simetriei.

Adaug ceva care sa amuze. Ori ceva deosebit. Fie ca sunt Christmas crackers, un buzunaras nostim pentru tacamuri sau cate un mini-cadou invelit in culorile mesei (si cu care oaspetii sa se amuze pana pun la punct ultimele detalii ale servirii), ceva e mai intotdeauna acolo. Pentru mesele formale sau atunci cand nu am timp, sar peste pasul asta, dar oaspetii mei s-au cam obisnuit cu surprizele, asa ca din pacate am senzatia ca le asteapta. 🙁

Decorez in jurul mesei. In sfarsit, prelungesc decorul de sarbatoare si dincolo de masa. De Craciun, cateva luminite dincolo de perdeaua geamului sau lumanari cu baterie asezate printre obiectele din vitrina dau inca un plus de festiv mesei. Tot de Craciun, obisnuiam intr-un timp sa impodobesc lampa de deasupra mesei – biata de ea nu are nici un pic de personalitate, mostenire lasat de la vechii proprietari.

In schimb, am vazut in alte case candelabre care se pretau la decoratiuni mai impresionante.

Indiferent ce decor aditional alegi, toate astea creeaza atmosfera.

CE NU FAC:

Stau departe de fete de masa mari cu modele detaliate. Asta incarca masa fara nici un ajutor aditional. Daca imi plac astfel de modele extravagante, le pastrez pentru un servet decorativ ingust, asezat in mijlocul mesei, peste fata de masa, sau pentru servetele individuale ale musafirilor.

Stau departe de obiecte mici de decor. Obiectele mici sunt greseala fatala atunci cand decorezi orice, nu numai o masa. Incerc sa imi pastrez obiectele mari, inalte si consistente, altfel tot aranjamentul arata ca o aglomerare de obiecte care s-au nimerit sa ajunga pe masa.

Obiectele mici se aduna intr-o colectie orizontala de decoratiuni, care obosesc ochiul. Gandeste mai degraba vertical si sculptural.

Stau departe de ceea ce nu se potriveste cu schema mea cromatica. Recunosc, schema mea cromatica e foarte rigida. Daca culorile mele sunt albastru si galben, dar un pic de rosu s-a strecurat in fata mea de masa, nu o folosesc. Poate ca e putin cam dur, dar e o regula care nu da gres. Daca altii ar putea poate sa rezolve o astfel de problema cromatica, eu prefer sa nu imi fac probleme de la bun inceput.

Stau departe de piese prea inalte de decor. Nimic nu e mai iritant la un astfel de eveniment social decat sa incerci sa porti o conversatie cu vecinul de peste masa printre frunzele unui buchet urias de flori. Pastrez piesele de decor consistente, dar sub nivelul ochilor. Ori, daca tin neaparat sa folosesc un buchet masiv de flori care mi se pare ca imi completeza perfect masa, ingaduiesc musafirilor mei sa il admire atunci cand dau prima data cu ochii de masa, apoi il indepartez atunci cand oaspetii se asaza in sfarsit sa manance.

Stau departe de hartie ca decor. Daca folosesc hartia in decoratiunile mele, o folosesc cu foaaaarte multa masura. O masa plina de fulgi de zapada facuti din carton sau iepurasi facuti din hartie glasata in cateva culori arata a improvizatie. Pastrez masa eleganta, iar daca folosesc hartie, ma rezum la una sau doua culori. Apoi imi mesteresc decorul cu mare atentie, pentru ca sa nu para o solutie de ultim moment.

Stau departe de decor neapetisant. Sigur, o crenguta adusa de afara si asezata in farfuria invitatilor, pentru decor, poate arata bine in poze, dar tin intotdeauna minte ca invitatii mei trebuie sa manance din farfuria aceea. Nimeni nu e fericit sa stearga resturile scoartei de copac din farfurie inainte sa o poata folosi.

Sau o alta trista alternativa cu care ma intalnesc mereu: stiu cel putin doua persoane cu o aversiune completa si iremediabila pentru pene. Nu folosesc astfel de obiecte ca sa impopotoneze masa de Pasti, chiar daca “puisorii” pe care ii mesteresc imi par irezistibili. Inainte de orice, masa mea trebuie sa fie apetisanta si nu sa taie pofta de mancare sau sa chinuiasca imaginatia oaspetilor mei.

Cam in asta consta toata teoria mea decorativa. Am sa o testez inca o data pentru masa de Pasti din anul acesta. Doar trei luni si jumatate de asteptat. 🙂