Daca ai o biblioteca generoasa, se poate sa ai si o problema: cartile iti fac casa sa arate dezorganizata.
Daca volumele tale sunt in stare perfecta si numai bune de insirat pe rafturi, probabil ca o astfel de problema iti e straina. In ceea ce ma priveste, cartile mele au trecut prin mai multe maini decat vreau sa imi amintesc, au cotoarele rupte sau uneori inexistente si fac orice spatiu sa arate ca dupa cutremur.
Oricat de mult am incercat sa imi spun ca, desi distruse, cartile mele au o frumusete care vine din interior, nu m-am putut opri de la observa ca ramasitele lecturilor mele de peste ani stricau tot decorul casei.
Ce poate deci sa faca o biata iubitoare de carti care incearca sa isi combine pasiunea pentru lectura cu cea pentru decor? Simplu: isi decoreaza cartile.
Am hotarat deci sa imbrac cartile in hartie si sa le camuflez cotorul. Ideea nu imi apartine. Am vazut nenumarate postari despre cum sa o faci. Iata doar cateva:
- Carti acoperite cu material textil
- Coperti acoperite cu hartie de impachetat…
- …si cu alta hartie de impachetat
- Solutii o idee iesite din comun
Am auzit pana si de oameni care si-au invelit cartile in blana. Nu eu.
Solutia mea favorita? Material cu sarm vintage. Poate combinat cu o solutie mai putin decorativa.
Chiar daca materialele vintage din exemplul de mai sus mi-au luat usor ochii, nu am vrut sa investesc prea mult in acest proiect. Asa ca am ales solutia cea mai simpla: sa imbrac cartile in hartie simpla, maro, si sa acopar cotorul cu hartie decorativa asemanatoare materialului vintage.
Iata toate materialele de care am avut nevoie:
Am taiat pentru fiecare carte un dreptunghi simplu din hartie de impachetat, pe care l-am indoit in jurul copertilor. Nu m-am complicat cu mai mult de atat. Am vrut ca, daca vreau sa citesc o carte, sa o pot despuia de invelitoare dintr-o miscare si sa trec la treaba.
Apoi am taiat o bucata de hartie decorativa de aproximativ 3 ori mai lata decat cotorul cartii si am lipit-o peste hartia maro.
Ca sa simplific lucrurile, nu am folosit lipici, ci banda scotch transparenta. Desi proiectul a luat ceva timp, banda de lipit a facut totul mai curat si mai rapid. Am avut in colectia de hartii decorative cateva bucati de un alb murdar, perfecte pentru “eticheta” cu titlul si autorul cartii – pe care le-am scris cu cerneala. Cand le-am aplicat pe cotorul cartilor, am avut grija sa aliniez intai volumele unul langa altul si sa lipesc etichetele la aproximativ aceeasi inaltime.
Procesul a luat intr-adevar ceva timp, dar nu aveam de gand sa trec prin el cu toate cartile din biblioteca – ci doar cu cele a caror vedere ma sacaia cel mai mult. Cam asa a aratat masa mea de lucru pentru cateva ore (timpul trece mult mai repede cand lucrezi in timp ce te uiti la televizor):
Dar pot in sfarsit sa imi asez cartile pe rafturi, fara sa ma chircesc la vederea lor.
Ori sa le folosesc ca elemente decorative.
Frumusetea nou-imbracatei mele biblioteci sta in faptul ca mi-e mult mai usor sa gasesc cartile pe care le caut. In plus, coperta le protejeaza de la si mai multa distrugere. Iar culorile pe care le-am ales se potrivesc perfect cu decorul camerei. In sfarsit, biblioteca mea nu mai arata ca o magazie. Poate ca nu e neaparat solutia cea mai eleganta, dar sunt perfect multumita cu ea.