Ieri mi-am reinnoit cunostinta cu usile magazinului de decor, dupa vreo cateva luni de pauza. Nu am facut mai mult de doi pasi inainte ca inima sa inceapa sa imi bata mai repede si mai altfel. E una cand te invarti in mijlocul aceluiasi decor saptamana dupa saptamana, si altceva cand revii dupa ceva vreme si te trezesti in mijlocul unuia cu totul nou.

N-am stiut in ce parte sa ma uit. Am fugit de la un raft la altul si am simtit cum imi dau lacrimile. De bucurie.

As fi vrut sa am un cort si sa ma postez peste noapte in magazin. Sa adorm tinand in brate o cutie decorativa sau o inscriptie pe lemn. Sa leg o panglica din organza de un betisor de bambus si sa fac piruete artistice printre rafturile cu obiecte de traforaj. Sa ma pierd prin marea de flori artificiale si vase cu cactusi, iar seara sa adorm ostenita cu capul pe o perna decorativa…

Stiu ca sunt impatimita de decor si ca obiectele frumoase, fie ele si inutile, imi bucura ziua si imi ridica inima, dar nici chiar eu nu m-am asteptat la experiente spirituale si la crize de hiperventilatie langa raftul cu decor alb-negru.

Venita acasa, mi-am varsat tot entuziasmul in urechile sotului meu, dar, foarte curand, am inceput sa simt cum, cu toata bunavointa de care incerca sa dea dovada, sotul in cauza se afunda de la un minut la altul in mlastina disperarii. Asa ca mi-am spus – in urechile cui altcuiva sa vars ce mi-a mai ramas de varsat daca nu in ale tale? 🙂

Inainte de toate, ingaduie-mi sa explic titlul. Pe cand faceam prima tura a magazinului cu ochii mari si pasii grabiti, m-am intors brusc – si raftul asta mi-a iesit in fata. Arogant, obraznic si fara scrupule.

Poftim??!!

Pentru cateva secunde, am incercat sa plasez ziua si luna in cronologia anului. Dar apoi am avut sentimentul brusc ca recunosc imaginea. Aaaaa!… Desigur! Vine sfarsitul verii…

Pentru ca – nu-i asa? –  cum altcumva poti sa arati ca se apropie sfarsitul verii daca nu cu rafturi pline cu decor de Craciun?

CRAY. ZEE.

Adevarul e ca nu ma mai lupt deloc cu ideea. Am invatat in ultimii ani ca decorul de Craciun care apare in iulie e doar un semn ca am intrat in a doua jumatate a anului.

In plus, exista un motiv serios pentru care magazinele de decor si hobby isi scot la iveala marfa de Craciun cu cateva luni inainte. Cei care se ocupa cu mesteritul decorului si cadourilor pentru sarbatori trebuie sa inceapa acum, ca sa poata vinde in timpul sezonului.

In sfarsit, ca sa facem dreptate raftului cu decor de Craciun, era la doar doi pasi de cel cu decor de toamna.

Cu tot ce inseamna asta…

Fiindca anul acesta am de gand sa o iau mai incet cu excursiile si calatoriile, e prima data in multi ani cand am ocazia sa lucrez la decor de toamna. Si cand am mai mult de doua zile la dispozitie sa lucrez la cel de Craciun.

Ceea ce explica, in parte, inflacararile si lesinurile mele langa rafturile de mai sus.

Si cele de mai jos. 🙂 🙂 🙂

Inclusiv acesta.

(Imi place cum arata papusa de pe podea. Epuizata. De parca ar fi terminat deja masa de Thanksgiving… 🙂 )

Pe scurt, daca nu mi-a fost scris sa calatoresc in lunile viitoare, toamna asta va fi un anotimp domestic.

Stii ce inseamna asta? Halloween. Thanksgiving. Craciun. Toate lucrurile de care n-am avut timp ani la rand. Speriat copiii. Cazut in crize biliare dupa masa de Thanksgiving. Vopsit, taiat si macelarit in toate felurile posibile bostani pentru decor. Impachetat cadourile de Craciun in-ceeet inceti-sooor. Bucurat de proces, trimis pachetele la timp si petrecut o zi intreaga facand prajituri prea putin comestibile, dar care arata spec-ta-cu-los.

Niciodata nu mi-a placut toamna, dar cred ca anul asta mi-a cazut cu tronc:)

Cativa pasi mai incolo, am dat de rafturile pentru Halloween. Nu am o afectiune speciala pentru evenimentul asta, dar imi place sa dau dulciuri copiilor care bat la usa. Si sa ghicesc in ce s-a mascat fiecare. Si, cateodata, sa ma prefac ca mananc un ochi de plastic in timp ce imi pun la treaba accentul meu transilvanean, iar copiii ma privesc derutati.

Asa ca e normal ca imaginea de jos m-a entuziasmat.

Uita de schelete si de cranii. Ce imi place sunt suporturile pentru lumanari si pernele.

E drept, craniile s-au strecurat si pe perne, dar un decor ceva mai eclectic poate le-ar putea asimila…

M-am plimbat de-a lungul si de-a latul rafturilor, respirand aer de toamna si lasandu-mi mintea sa se marineze bine in idei de proiecte pentru lunile care vin. M-am oprit vreo cateva minute in fata condorilor de mai jos. Nu ca asta se va intampla vreodata, dar cine stie? Luand in considerare avanturile mele grabite cu papier mache de acum un an, care s-au sfarsit in explozii de baloane si o bucatarie stropita cu faina, s-ar putea sa revin asupra unui astfel de proiect. Odata, candva…

In schimb, m-am ales cu doua idei care s-au strecurat pe lista certitudinilor decorative. Stii ce va fi pe lista proiectelor mele din toamna asta? Perne decorative! Cea de mai jos se va intampla cu siguranta.

Si, findca stii ca imi plac suporturile pentru carti, cele de mai jos m-au oprit din mers.

Deocamdata insa, am sa ma intorc la alte cateva proiecte de organizare. Stai pe aproape!