In ultimele zile am dat mult din maini si din lopata pe afara. Vremea a fost incredibil de frumoasa, cu un soare cald doar atat cat trebuie, ciripit de pasari, cer fara urma de nor si tot cartierul o explozie de verde (rozul se cam duce 🙁 ).

Din pacate, atunci cand stai cu ochii in pamant sapand a mia groapa din cariera ta tanara de gradinar, cerul albastru nu e tocmai in raza ta vizuala si isi pierde un pic din farmec. Asa ca mi-am propus ieri sa iau o pauza si sa imi rasplatesc eforturile cu o sesiune de cumparaturi.

Americanii o numesc shopping therapy, ori, pe romaneste, terapie prin cumparaturi. N-am inteles niciodata conceptul – ori l-am inteles, dar nu am reusit sa il adopt. Mie cumparaturile imi ridica tensiunea. Probabil ca e un fericit atu romanesc sa nu gasesc nici o placere in a arunca banii pe garla si sa gasesc modalitati mai putin periculoase de a ma relaxa. In dictionarul meu, cumparaturile se clasifica mai degraba ca munca, decat ca orice fel de terapie cu virtuti relaxante.

Dar am gasit un compromis despre care am mai vorbit aici. Magazinele de vechituri.

Magazinele de vechituri sunt un concept castigator pe toate fronturile, din care eu am reusit sa identific vreo trei. De pilda, cand oamenii din cartier isi curata casele si se dezbara de lucrurile de care nu mai au nevoie, le aduc la magazin, cu sentimentul glorios ca nu fac nici o paguba si ca cineva se va folosi mai bine de lucrurile care lor au incetat sa le serveasca. Castig pe primul front.

Am facut si eu multe drumuri pana la magazinul de vechituri, incarcata de cutii, si multe ma mai asteapta inca pentru ca nu sunt nici pe departe gata cu aruncatul lucrurilor care s-au adunat de-a lungul anilor. Uite aici doar cateva, in toata frumusetea lor ofilita.

Apoi magazinele vand obiectele foarte ieftin, pentru ca le obtin gratuit. Asta face cumparaturile la un astfel de magazin o mana cereasca pentru cel care nu isi permite lucruri mai scumpe si o placere pentru cel care isi permite. Castig pe la doilea front.

Iata doar cateva din obiectele pe care le-am adus acasa de la magazin.

(Da, cu tot cu dulap. 🙂 )

Apoi unele dintre aceste lanturi de magazine angajeaza persoane dezavantajate, ceea ce e un castig major. Pe frontul uman.

Si asa mai departe. Dar sa revenim la umila mea sesiune de cumparaturi ca terapie. Singurul loc in care astfel de sesiuni reusesc sa ma relaxeze sunt magazinele de vechituri, pentru ca nu ma fac sa ma simt vinovata. Dimpotriva, multe dintre obiectele din casa noastra se trag de acolo, de la lampi si oglinzi, la scaune, canapea si taburete.

Dar despre asta voi scrie in alta zi.

Pentru ca bietul meu sot nu mai are energia sa mimeze entuziasmul cand ii arat pentru a zecea oara vaza cu care m-am intors de la magazin, m-am gandit sa ma descarc aici. 🙂 Prin urmare, iata cu ce m-am intors ieri de la magazin.

Picioare de mobilier. Pentru taburet, canapea, fotoliu ori masuta. Intr-un timp, mi-am dorit mult sa imi construiesc singura un taburet care sa fie exact pe placul meu. Daca scandurile pentru taburet ar fi fost extrem de ieftine, picioarele insa ar fi costat o avere. In conditiile astea, mi-am spus ca e mai rapid si mai economic sa astept pana gasesc la magazin taburetul pe care il visez, asa ca am abandonat proiectul.

Pana cand am dat cu ochii de picioarele acestea de mobila. Le-am inhatat pe toate. Motivul?

99 de centi. Pe romaneste, 4 lei. Si 50 de centi. Ori 2 lei. Aproape ca mi-a venit sa plang. Deja pot sa simt mirosul de lemn in atelierul meu de tamplar incepator. Abia astept sa incerc un taburet.

Dupa ce am vazut picioarele de mobilier bine ancorate in cosul meu de cumparaturi, m-am indreptat catre raftul cu decoratiuni din lemn. Si iata ce am gasit.

Mi-a furat inima din prima clipa. Acele sunt indoite, iar ceasul nu functioneaza, dar nu trebuie decat sa ii inlocuiesc mecanismul. Si mai mult mi-a suras insa ideea ca pot sa il folosesc ca model pentru alte piese de decor de perete. Nu m-am consumat prea mult pentru juliturile de pe la colturi, fiindca mi-am spus ca am sa il vopsesc oricum in alb.

La o a doua privire, culoarea a inceput sa imi placa. Poate am sa folosesc doar un creion cu lac ca sa ii acopar juliturile si am sa il pastrez asa cum e. Si poate ca am sa incerc doar sa ii netezesc acele si sa vad daca mecanismul de ceas nu poate fi cumva recuperat.

Trecand mai departe, nu mi-a venit sa cred cand am vazut vaza de mai jos.

Am inhatat-o fara nici o nevoie sa o mai contemplez inainte. Astfel de vaze sunt de neatins in alte magazine, dar, de cand am inceput sa dezvolt o pasiune pentru albastru, au inceput sa mi se strecoare in inima. Ii va sta numai bine in una din camerele neterminate inca, dar care vor sfarsi toate cu o combinatie de gri, albastru si mov.

Si, in sfarsit…

Un suport urias pentru lumanari, dar pe care am intentia sa il folosesc ca pe un simplu obiect decorativ, ori ca pe o vaza. Sotul meu a avut deja grija sa ma sfatuiasca sa nu incerc sa il umplu cu apa:) Am de gand sa folosesc o vaza mai mica, cilindrica si transparenta, sau un pahar pe care sa il strecor inauntru, in locul unei lumanari.

Am incercat sa ma abtin de la mai mult si m-am intors acasa doar cu prada de mai sus. Dar sunt sigura ca nu ma voi abtine sa iti mai povestesc despre viitoarele mele escapade.

Inainte de a incheia, inca doua observatii. Mi s-a spus ca astfel de magazine sunt inca in pruncie (daca sunt) in Romania. Nu e mai putin adevarat insa ca mi se rupe inima cand vad de multe ori oameni aruncand obiecte “vechi” sau refuzandu-le pe ale altora doar pentru ca nu isi pot imagina ce pot face cu ele. Indiferent daca ai sau nu un astfel de magazin (sau piata) de vechituri prin preajma, ocazii se gasesc de obicei de a salva cate un obiect vechi de la o disparitie inutila.

In al doilea rand, magazinele de care vorbesc nu sunt magazine de “antichitati”. De astfel de magazine (de obicei scumpe) prefer deocamdata sa nu ma ating, fiindca nu am vreo afectiune speciala pentru obiecte vechi, ci pur si simplu pentru obiecte pe care altii nu le mai folosesc, dar carora le pot gasi o utilitate.

In urmatoarele saptamani, vei vedea probabil cateva din obiectele pe care le-am cumparat de la astfel de magazine primind o viata noua. Si am sa ma asigur ca esti tinuta la curent cu viitoarele mele capturi:)