Acum vreo cativa ani am cumparat de la un magazin de vechituri un scaun trist si nenorocit, care vazuse zile mai bune. Il luasem pe mai nimic, il curatasem bine si ii dadusem o fata noua, desi nu mai putin trista, cu un pic de vopsea si un material pe care se intampla sa il am la indemana. Amandoua maro. Continue reading…
In excursiile mele saptamanale de-a lungul coridoarelor magazinului de vechituri, am gasit doua scaune de vinil rosu inchis. Continue reading…
Ma plimbam intr-o zi prin magazinul de vechituri, cand am dat cu ochii de frumusetea asta: Continue reading…
De cate ori pasesc in magazinul de vechituri, picioarele ma duc ata la coltul cu mobila. E usor sa creezi o dependenta pentru coltul acela – acolo te asteapta intotdeauna, fara exceptie, o surpriza. De data asta, surpriza mea a fost un mic taburet metalic, sau, mai exact, ceea ce ar putea deveni unul. Continue reading…
Am mai povestit in cateva randuri despre incercarile mele in tapiterie si despre rezultatul lor. Daca am crezut intotdeauna ca un scaun, un taburet sau un fotoliu cu linii simple cer mai degraba rabdare si un dram de spirit analitic decat expertiza, am fost cat pe ce sa imi invalidez teoria cand a venit vorba de canapeaua din living-room. Continue reading…
Daca am mai lucrat inainte la proiecte simple, primul moment glorios din noua mea cariera de tapiter autodidact a fost acela in care am atacat problema unui taburet cu potential, dar, aparent, cu o istorie prea lunga in spate. Continue reading…