Nu stiu de unde apetitul asta de a ma juca cu mancarea. Dar cum am avut de curand niste invitati la un gratar, si cum jumatate din ei s-a intamplat sa fie sub 5 ani, mi-am spus ca jucatul cu mancarea e tocmai potrivit.

Intra in scena ariciul facut din pepene rosu. Ideea o poti vedea pe internet intr-o multime de versiuni mai mult sau mai putin originale (sau reusite). Cum nu mi-am propus sa stau in capul curentului inovator in materie de pepeni rosii si arici, am facut si eu ce au facut altii. Mi-am spus insa sa iti explic tot procesul, fiindca, chiar daca acesta a fost relativ simplu, mi-a luat doi arici si un pachet de scobitori ca sa imi dau seama ce fac prost.

Iata deci cu ce am inceput.

Am taiat pepenele ca mai jos, din doua miscari de cutit, pornind de la codita. Partea ramasa intacta urma sa fie fata ariciului. Lectia #1: Poti sa tai mai mult din pepene, pentru o fata mai mica. Vei vedea mai jos cum asta va face tepii ariciului sa iasa mai mult in evidenta.

Am inceput sa tai si sa scobesc pepenele. Nu am vreo tehnica speciala, ci am incercat doar sa il tai pe cat posibil in cuburi si sa raman cu cat mai putin pepene zdrentuit. Am folosit pentru asta si cutitul si lingura, dupa nevoie.

M-am ales cam cu ce vezi mai jos. Un bol mare plin de bucati de pepene taiate ceva mai regulat, plus un bol mic cu resturi. Am pasat resturile sotului meu, care mi-a inapoiat bolul in 5 minute – alb imaculat.

Am ramas cu mult suc in interiorul pepenelui, pe care l-am dat trecut prin strecuratoare si l-am turnat intr-un pahar de whiskey.

Nu am nici un motiv anume pentru paharul de whiskey. 100% intamplator:)

Mai departe, am inceput sa lucrez la fata ariciului. Am folosit bucata de pepene taiata ca sa tai un dreptunghi pentru bot, apoi am prins in varful botului o afina, drept nas. Am folosit pentru asta doar o jumatate de scobitoare, fiindca una intreaga nu era necesara si mi-ar fi ciopartit tot botul.

Am atasat botul in mijlocul pepenelui cu o scobitoare. Lectia #2: Introdu scobitoarea dispre interiorul inspre exteriorul pepenelui. Crede-ma pe cuvant. Iti va fi mai usor. Coaja pepenelui e tare si vei ramane altfel cu o scobitoare lunga si instabila in mijlocul fetei.

Din aceeasi bucata de coaja am taiat doua urechi triunghiulare si doua labute rotunde. Am atasat urechile si doi ochi din afine cu scobitori. Labutele le-am asezat pur si simplu pe farfurie.

Dupa cum vezi, ariciul meu nu are picioruse in spate. N-am nici pentru asta un motiv anume. Daca tu preferi un arici corect anatomic, poti sa adaugi si restul de labute.

Apoi mi-am umplut ariciul cu bucatile de pepene taiate frumos. Am avut grija sa torn apa afara din pepene si din bolul cu bucati de pepene, fiindca sucul aparea de nicaieri de la un minut la altul.

Si ariciul meu a inceput sa arate satul:)

Dupa care a urmat partea cea mai usoara. Am infipt scobitori in bucatile de pepene de la suprafata – cateodata doua sau trei in aceeasi bucata, pentru ca ariciul sa para mai tepos.

Ta-daa!!! Ce-ai zice sa gasesti ariciul asta in iarba?

Imi place ariciul meu… Are si codita:) Cand l-am servit (in tipetele de bucurie ale copiilor), am adaugat cateva scobitori langa el, pentru bucatile de pepene din straturile de dedesubt.

A fost devorat. Mancat de viu. Anihilat.

Iata-l aici inca o data, inainte de a-si da duhul. E drept, daca fata i-ar fi fost mai mica, tepii ar fi fost mai evidenti.

In ce priveste poza de mai jos, sotul meu imi spune ca ariciul meu a dat in canibalism – de cea mai joasa speta. Isi bea propriul sange.

De ce mi s-a dus brusc apetitul?

Mi-am asezat ariciul in frigider, apoi am alergat catre sotul meu incercand sa simulez ochi mari si alarmati. “Animal in frigider! Animal in frigider!” Sotul meu si-a dat ochii peste cap si mi-a spus ca o sa aiba grija de el.

Si nu pot spune ca nu a avut:)

L-am botezat Jeremy. Sa-ti fie tarana usoara, Jeremy.