A venit primavara si pe la noi. Sau aproape. In mijlocul lui mai, temperaturile au coborat din nou pana unde am avut sentimentul derutant ca se apropie toamna. Dar ceva a inceput intr-adevar sa se intample.
Intre timp, pentru vreo doua luni, blogurile romanesti s-au trezit bombardate cu imagini cu pomi infloriti, campii plesnind de culoare, plante care cresc miraculos inainte de vreme… si asa mai departe, numai bune sa imi dea tristeti de eschimos de cate ori priveam pe fereastra.
In cele din urma, insa, primavara a aparut si pe aici. Putin cam confuza, e drept. Nu e mai putin adevarat ca primavara a venit devreme, inca din februarie, cu narcisele, apoi lalelele de rigoare, dar de atunci se joaca de-a v-ati ascunselea. O luna dupa ce am intrat pentru prima data in tricouri, iarna s-a razgandit si s-a intors.
Imi inchipui conversatia dintre ratele de mai jos (pe care le-am vazut la inceputul lui aprilie prin zapada din fata casei). “Crezi ca am venit prea devreme?” “Te mai intrebi??!!”
Azi iarna, maine vara – am vazut in sfarsit frunze de copac doar acum vreo zece zile. Ca urmare, inca nu am curajul sa plantez florile mele anuale. Bineinteles, narcisele au venit si au plecat deja, dar pe ele nici nu mai stiu macar daca sa le mai socotesc ca semne definitive de primavara. Cu sau fara zapada, apar punctual in fiecare an si suporta orice le trimite anotimpul asta incert.
Ce vezi mai jos s-a intamplat la vreo zece zile dupa discutia dintre rate…
(In paranteza fie spus, narcisele de mai sus sunt grozav de fericite. Trebuie ca ceva fac bine, din moment ce s-au transformat in adevarate plante-mamut ***palma peste spate***.)
Dar repede-inainte inspre luna mai si inspre primavara adevarata. Am reusit in sfarsit sa ma inarmez in zilele cu soare cu cateva imagini care sa imi mangaie inima.
Si ce imi maingaie inima in fiecare an e explozia de roz din cartier. Responsabili pentru invazia de roz sunt ceea ce presupun ca sunt merii decorativi. N-am reusit inca sa identific specia, asa ca i-am botezat meri decorativi (Malus) in asteptarea vreunui moment de inspiratie.
Din spatele casei, rozul copacilor pe fundalul galben al papadiilor face inutila orice sesiune de yoga:)
O plimbare prin cartier e un adevarat masaj pentru ochi (scuza-mi figura de stil, dar n-am gasit ceva mai potrivit:)
Rozul se intinde inca peste tot, desi mi se pare ca a inceput sa paleasca o idee…
Dar e inca roz. 🙂
Iar in plimbarile zilnice prin care incerc sa sterg greseala brioselor cu morcovi, ma lovesc de flori care inunda straturile…
Sau curg peste buza suporturilor de pamant.
Din nefericire, e mai mult decat clar ca, dincolo de spledoarea anotimpului, se cere ceva munca de curatare. Unii au inceput-o deja, altii se mai ascund inca pe sub plapuma. Eu sunt pe undeva pe la mijloc. Acum cateva saptamani am inceput curatenia de primavara, cand Primavara versiunea 1.0 si-a facut aparitia. Apoi am abandonat misiunea si m-am retras dardaind sub patura.
Dar cred ca saptamana viitoare e cazul sa iau primavara in piept si sa termin ce am inceput. Pana atunci, sunt multumita insa ca am imbogatit si eu internetul cu ceva imagini de primavara 🙂 Fie ele o idee cam luate din mers…
