Ti-am povestit acum cateva zile despre puiul meu de caprioara cu guler de blanita. Blanita in cauza am taiat-o dintr-o bucata mai mare, pe care am cumparat-o cu gandul sa fac o patura cu ciucuri. Azi a venit randul paturii.

Am stat cu gandul la patura asta pentru multa vreme, dar stiam ca imi va lua ceva timp sa o fac si, in plus, nu gasisem inca materialul potrivit. Asa se explica faptul ca m-am apucat sa o cos in miezul verii, dupa ce am gasit materialul tocmai atunci cand nu il cautam.

Fiindca asa se intampla intotdeauna:)

In plus, in ultima vreme ma impiedic peste tot de imagini cu astfel de paturici. Asa ca fuga la magazin, de unde m-am intors cu un ghem mare de ata, din care m-am apucat sa fac ciucuri.

De fapt am sfarsit cumparand doua. Un ghem avea 333 m, iar din doua mi-au iesit vreo 35 de ciucuri, plus inca vreo doi de incercare.

Ciucuri care au terminat ca mai jos.

Sunt o multime de feluri de a face ciucuri – si o mie de ustensile mai mult sau mai putin improvizate pe care le poti folosi. Ideea e sa infasori ata de jur imprejurul unui obiect, apoi sa legi ata la mijloc.

Fiindca eu incerc sa nu ma complic (si sfarsesc intotdeauna complicandu-ma mai rau), am ales metoda cea mai simpla. Am infasurat ata in jurul unei bucati de polistiren de vreo 4-5 cm latime si 1 cm grosime (fiindca asta am gasit prin casa), dar dupa un timp am abandonat polistirenul si am rotit ata in jurul palmei mele stangi.

In ce priveste ata, am facut cateva experimente si am ridicat treptat cota pana cand m-am oprit la infasurat ata de 100 de ori in jurul polistirenului.

Intre timp, am pregatit o bucata lunga de ata, pe care am indoit-o in doua.

Am scos ata de pe carton cu foarte mare atentie, ca sa nu incurc firele, apoi am folosit bucata de mai sus ca sa o leg la mijloc.

Am innodat-o FOARTE strans, ca atele sa nu imi plece la plimbare. De fapt am inconjurat ghemul de mai multe ori si am facut de fiecare data un nod, ca sa fiu sigura.

Aici ai mai multe alternative. Fiindca ata de la mijloc e cea de care va sta agatat ciucurele, mi-am spus ca am sa o transform intr-un snur impletit in trei, ca sa fie mai rezistenta. Dar daca tu preferi un ciucure fara snur, ii poti taia capetele.

Eu am taiat-o in asa fel incat sa raman cu trei fire de ata.

Daca am impletit cu mai multa sau mai putina greutate snurul de una singura (ai nevoie de trei maini, dintre care una sa tina ghemotocul de ata), de cum sotul meu a intrat pe usa, l-am angajat ca tinator de ghem. Trebuie ca bietul de el a simtit cum pierde cate douazeci de puncte pe tabela respectului de sine de cate ori ii strecuram un alt ghem printre degete, dar s-a resemnat repede.

Mai tarziu si-a spalat umilintele reparand ceva frane prin garaj si instaland lumini de lucru deasupra mesei cu unelte:)

A urmat partea mea preferata. Am taiat firele la capete, de jur imprejur.

Si asa am mai imbogatit planeta cu inca un ciucure din ata.

E foarte posibil ca, in functie de ce metode si materiale folosesti, ciucurele tau sa iasa ceva mai ordonat decat al meu. Ai mei au iesit foarte razvratiti, cu fire de toate lungimile. Asa ca m-am apucat sa ii tund pana au ajuns rotunzi:)

Dupa mai multe incercari, am descoperit metoda cea mai buna de a sfarsi cu un ciucure perfect rotund. Am impins firele de ata la o parte, apoi am inceput prin a taia baza ciucurelui in forma de cerc.

Am continuat cu urmatoarele straturi de fire. Si am terminat cu taieturile de finete, pe ici pe colo.

Tot ce pot sa-ti spun e ca tot frezatul asta se termina cu un munte de resturi. Peste care nu vrei sa deschizi o fereastra daca nu vrei sa aspiri o zi intreaga dupa ele.

Dar, in ce ma priveste, m-am ales cu ciucuri perfecti:)

Si gata! Nu mai trebuie decat sa repeti procesul de vreo 30 sau 40 de ori:)

Mi-am numarat prada, am impartit-o la doi si am aliniat prima grupa de ciucuri pe una din laturile paturii. I-am imobilizat cu cateva ace de siguranta, ca sa nu o ia la fuga atunci cand ii cos.

Pana aici totul a fost bine. Acum insa a trebuit sa ma hotarasc cum sa atasez ciucurii de patura. Daca patura mea ar fi fost facuta din doua fete, ar fi fost usor. As fi strecurat doar snurul ciucurilor intre cele doua fete. Din pacate, nu era cazul.

Dupa ceva vreme petrecuta in reflectii, mi-am dat seama ca aveam 4 solutii. Dintre care nu sunt tocmai sigura ca le-am ales pe cele mai inspirate.

Pentru prima metoda, ciucurii nu ar fi avut nevoie de agatatorile impletite. Asta pentru ca le-as fi cusut cu mana, direct pe marginea paturii, una cate una, trecand acul prin mijlocul ciucurelui.

Ideea nu mi-a placut, pentru ca ar fi luat ceva timp. In plus, nu eram sigura ca atele nu s-ar fi desfacut dupa atata cusut. Asa ca am reflectat mai departe.

Asta e metoda pe care era cat pe ce sa o pun in practica. Curata, rapida, fara taieturi si scame. Singura problema era ca agatatorile ar fi ramas expuse, chiar daca pe spatele paturii.

Tot ce as fi avut de facut ar fi fost sa asez snurul pe marginea paturii, sa indoiesc patura de doua ori si sa o cos o data in partea de sus, apoi in partea de jos a tivului.

Dar cum imi place sa ma complic, am incercat mai degraba urmatoarele metode.

Fiindca patura mea nu avea doua fete, am taiat o bucata de material care sa o inlocuiasca pe cea inexistenta. Apoi am recusut bucata de marginea paturii, strecurand snurul ciucurilor intre ele.

Nu a mai trebuit decat sa indoiesc inauntru marginea necusuta a fasiei mele de material si sa o cos de patura.

Am lasat agatatorile ciucurilor asa cum au fost, fara sa le scurtez. Le-am ascuns doar inauntrul tivului.

Daca alegi metoda asta, asigura-te ca iti prinzi blanita cu ace de siguranta inainte de a te apuca de cusut. Blanita aluneca, si s-ar putea sa patesti ce am patit eu…

Usor de reparat, e drept…

Si, in sfarsit, fiindca mi s-a parut ca pot sa simplific lucrurile si sa sar peste etapa taiatului de fasii, am incercat inca o metoda.

Mi-am spus ca pot sa imi las foarfeca la o parte si sa fac un pic de origami cu patura mea. Asa ca…

1) i-am indoit marginea o data; 2) inca o data; 3) am facut o cuta din “tivul” meu necusut; 4) mi-am fixat toata opera cu ace de siguranta, ca sa nu alunece; 5) am cusut cuta la masina, lasandu-i deschizatura necusuta; 6) am strecurat snurul ciucurilor in cuta, apoi am cusut inca o data peste “gura” cutei.

Acele de siguranta au alunecat, a trebuit sa refac indoiturile in timp ce coseam la masina, dar pana la urma m-am ales cu o margine perfecta.

Nu am stat prea mult sa masor cat din snur am vrut sa las vizibil. Intr-un fel, masina de cusut a dictat lungimea snurului care atarna afara din tiv. Dar asta nu are mare importanta. Cu sau fara snur vizibil, patura arata bine:)

Am mai facut doar cate o cusatura mica la marginea tivului, ca sa nu ma aleg cu scame.

Si asta e tot – patura mea e gata! M-am infasurat in ea si acolo am ramas pentru vreo doua ore:) De cand am terminat-o, o port cu mine prin toata casa.

Inca nu am incercat sa spal patura si sa vad cu ce ma aleg. Blanita nu ma ingrijoreaza, dar sunt curioasa cum vor arata ciucurii si daca isi vor pierde forma. Instinctul (si cele n noduri) imi spune ca nu.

Am cusut ciucurii doar pe doua laturi ale paturii. Daca la inceput mi-am spus ca am destui ciucuri sa ii distribui de jur imprejurul paturii la intervale mai mari, cred ca imi place mai mult ideea unei paturi cu ciucuri doar pe doua parti. Mi se pare mai practica, in caz ca vreau sa ma intind pe ea fara sa simt vreun ghem de ata strecurandu-mi-se printre vertebre.

Nu stiu daca am adaugat prea multi ciucuri (ar fi fost bine si mai rari). Deocamdata arat mai alba si ninsa decat Craiasa Zapezii de cate ori ma infasor in ea.

Mi-ar placea si o patura rosie cu ciucuri albi. Sau invers. Sau orice alta combinatie de culori, nu sunt pretentioasa:) Pana atunci, am sa stau la caldura sub patura mea cu ciucuri.