Sunt deja cu gandul la masa de Pasti. Poate fiindca temperatura a scazut iarasi cu vreo suta de grade (parca asa imi pare), si trebuie sa ma gandesc la ceva primavaratic ca sa imi pot pastra buna dispozitie.
Anul trecut am fost gazda familiei noastre pentru masa de Pasti. Imi place sa aranjez masa in cel mult doua culori contrastante, la care imi dau dreptul sa mai adaug detalii metalice, fie ele aurii sau argintii. Pentru masa de Pasti, m-am hotarat asupra combinatiei de mov si verde pastel, cu un pic de argintiu care sa scoata contrastul in evidenta.
Daca mi se pare potrivit ca masa de Craciun sau cea de Thanksgiving sa fie decorata din greu – ideea de abundenta e potrivita unor astfel de ocazii – cred ca masa de Pasti trebuie sa fie simpla, aerisita, fara pretentii, la fel ca si primavara. Asa ca incerc sa ma opresc la cat mai putine detalii.
Iata masa noastra de Pasti.
(Ca de obicei, lipsesc scaunele, dar e deja o traditie sa aduc scaunele doar dupa ce musafirii sosesc. Asta fiindca inainte nu imi ajunge niciodata timpul.)
O privire mai de aproape…
Si mai de aproape…
Am asezat in fata farfuriilor cutii in forma de iepuras, pe care le-am umplut cu bomboane de ciocolata si pe care le-am folosit pentru a arata oaspetilor unde sa se aseze. Nu mai tin minte daca am folosit vreun tipar pentru cutii, dar le-am facut repede dintr-o hartie ceva mai groasa si un pic de lipici.
La plecare, fiecare musafir a primit inca o cutie cu bomboane, pentru ca iepurasii au fost goliti imediat dupa masa:)
Am construit cutiile in forma de morcovi dupa un tipar gasit pe internet si le-am strecurat intr-un cosulet captusit cu iarba artificiala.
Imi place sa trimit musafirii acasa cu cate ceva de rontait pentru mai tarziu. Asa ca am facut ceva simplu – niste prajituri de ciocolata pe bat pentru copii, biscuiti pentru cei care urmeaza un regim strict si mere in ciocolata pentru cei care nu se pot atinge de gluten (da, mancarea e partea mai complicata:)
Apoi am strecurat dulciurile si cateva alte cadouri marunte in niste cosulete pe care le-am facut din hartie colorata si lipici si pe care le-am invelit apoi in celofan. La o privire retrospectiva, cred ca am folosit cativa kilometri de celofan. Si panglica. De la panglica nu ma pot abtine.
Am ascuns cosuletele intr-o lada de lemn, apoi am organizat pentru copii o vanatoare de cadouri. Am scris vreo 10 biletele cu indicatii despre locatia cadourilor, apoi le-am ascuns prin casa. Fiecare biletel din cele 10 descria locatia urmatorului. Asa ca adultii au avut timp sa stea jos si sa discute, in timp ce copiii alergau innebuniti in cautarea urmatorului biletel.
Am pastrat ultimul bilet, ca sa fiu sigura ca suntem de fata cu totii cand cei mici gasesc cosuletele. Copii s-au distrat grozav. Adultii s-au distrat si mai bine vazandu-i pe copii agitati peste masura in timp ce ultimul bilet isi itea linistit capul din buzunarul camasii mele.
Vremuri bune… Inca vreo luna-doua si vine primavara din nou.