Imi plac si mi-au placut intotdeauna caii-statuete. Sunt convinsa ca nu sunt singura, dovada faptul ca dau peste astfel de statuete pe mai toate site-urile de decor pe care le bantui si rafturile magazinelor prin care ma duc sa visez:)

Iata despre ce vorbesc. M-am intalnit cu cea de mai jos pe unul din acele rafturi.

Fiind trecuta prin experienta vopsitului de bibelouri cumparate de la magazinele de vechituri si stiind ca astfel de statuete nu sunt deloc o provocare pentru decoratorul fie el si amator, mi-am spus ca am sa caut un calut abandonat pe care sa il acopar cu spray de vopsit si pe care am sa il transform in statueta.

Numai ca gasitul bibeloului potrivit la magazinul de vechituri e o opera de rabdare. Drept pentru care m-am indreptat inspre Dollar Tree, magazinul unde toate produsele costa $1. (Varianta romaneasca sunt probabil magazinele unde totul costa 3 lei.)

Iar de pe raftul cu jucarii a trebuit sa aleg dintre cei doi caluti de plastic pe care i-am gasit in (cat de cat) dimensiunile pe care mi le doream.

Calul din dreapta era mai mare si a fost prima mea alegere. In cele din urma l-am cumparat pe cel din stanga pentru ca mi s-a parut o idee mai dramatic. Arata ca si cum ar fi pasit intr-o parada, in timp ce celalalt, o idee mai domestic, parea mai degraba ca trage la plug si ca isi ia soarta la intrebari.

Stiind ca urmeaza sa il vopsesc, m-a ingrijorat putin depresiunea aceea din jurul gatului. Mi-a trecut prin gand sa folosesc fie un pic de chit, fie etansant sau lipici cald ca sa camuflez linia. M-am razgandit insa pentru ca nu imi place sa imi transform proiectele mici in proiecte mari:)

A mai trebuit doar sa cumpar o bucata de scandura, fiindca cele pe care le aveam erau fie prea late, fie prea groase.

Am asezat calul pe scandura, si am facut un semn acolo unde urma sa tai lemnul. Calutul meu nu era prea mare, asa ca am preferat ca suportul sa fie un pic mai lung, pentru ceva mai multa consistenta.

Mi-am inhatat fierastraul si cutiuta si m-am pus pe taiat.

Am folosit un pic de hartie abraziva ca sa netezesc taietura si colturile…

…apoi am curatat bucata de lemn cu o carpa usor umezita si, dupa ce am lasat-o un pic sa se zvante, am lipit calutul pe scandura cu pistolul de lipit.

Si afara in curte! M-am gandit la o vopsea neagra, fara luciu, pentru ca imi place decorul cu siluete, iar statuetele negre nu sunt decat o varianta tridimensionala a acestora. Am avut de ales intre doua variante – vopsea mata simpla sau vopsea cu efect de tabla de scris. Am ales-o in cele din urma pe cea pentru tabla de scris, care se pare ca a mai trecut si prin alte razboaie decorative:)

Nu mi-a luat prea multe straturi de vopsea – m-a obosit mai mult sa astept intre ele. Mi-am vopsit si calutul si suportul, pe toate partile.

Nu m-am putut abtine sa il fotografiez in fel si chip. Nu arata calul meu ca si cum ar galopa prin cartier?

Si asta a fost tot. Un proiect extraordinar de usor, care nu cred ca mi-a luat mai mult de 15 minute, plus asteptarile de rigoare. Imi place grozav de mult cum a iesit, mai ales ca nu a costat mai nimic.

E drept ca linia gatului a ramas problematica, dar adevarul e ca, atunci cand statueta sta printre alte obiecte de decor, detaliile se pierd in ansamblu.

As vrea sa incerc intr-o zi un proiect ceva mai consistent. Ma gandesc la doi sau trei cai lipiti pe o bucata de scandura ceva mai groasa, care sa alerge impreuna… Asta ca sa ii dau calutului meu niste prieteni.

…Si ca sa ii pot folosi ca sa umplu un spatiu ceva mai mare. Deocamdata, ma felicit pentru alegerea vopselei, pentru ca statueta mea nu pare deloc facuta din plastic. Are si contur si culoare de statueta adevarata. Mai putin pret. 🙂 🙂 🙂