Inspirata de doza noastra saptamanala de decor, mi-am spus sa atentez si eu la o perna din blana, ca cele pe care le-am vazut in magazin:

Zis si facut. Am cumparat o jumatate de metru de blana si, dupa ce am adus-o acasa, nu mi-am putut lua mainile de pe ea pentru vreo jumatate de ora.

Fiindca blana nu e tocmai un material ieftin, am decis sa o folosesc numai pentru una din fetele pernei. Spatele pernei l-am taiat dintr-un material pe care l-am dezgropat din colectia mea de materiale nefolosite.

Pe scurt deci…

Ce se intampla cand cosi impreuna asta…

…si asta?

Se intampla ceva bun, adica cele doua perne moi de o parte si de alta a patului.

Procesul e simplu. Daca am avut vreo problema, e faptul ca, atunci cand am incercat sa potrivesc cele doua fete inainte de a le coase, panza ori imi aluneca pe blana, ori refuza sa se miste fiindca se impotrivea directiei firului de par. Am avut ceva dificultati si sub acul masinii de cusut – blana pleca la plimbare cand mi-era lumea mai draga. Ar fi fost probabil greu sa lucrez cu ea daca nu faceam doua lucruri:

UNU. Sa calc mai intai marginile panzei, acolo unde urma sa fie facuta cusatura.

DOI. Sa prind cele doua fete cu ace de gamalie inainte de a le coase la masina.

Perna a iesit mult mai bine decat ma asteptam, drept pentru care am mai cusut vreo sapte (nu glumesc). Impartite prin patru camere, imi mangaie ochii la fiecare pas. Adevarul e ca textura lor schimba tot aspectul casei si te invita sa te cuibaresti pe langa ele. Perfect.