Intr-una din zile ma plimbam prin magazin, cand perna asta mi-a luat ochii. In ultimul timp, am vazut stilul acesta de perne in destule magazine si mi-am promis nu o data ca voi avea si eu una. Sau doua. Ce mi-a placut e contrastul dintre culoarea densa a fundalului si banda alba.

Nu mi-a luat mult sa imi dau seama ca o astfel de perna ar fi perfecta pentru dormitorul care e acum intr-un proces detaliat de trecere de la “inainte” la “dupa”. E exact lucrul de care aveam nevoie pentru un pic de culoare.

Ce ce nu mi-a placut a fost pretul. Imi place sa schimb pernele des, asa ca sa cumpar pernele decorative care imi fura inima la fiecare cinci minute e doar o idee mai bine decat sa arunc banii pe garla. In plus, ultimele saptamani am lucrat mult, asa ca aveam nevoie de un pic de relaxare cu Miss Kenmore.

Prin urmare, am facut o vizita magazinului cu materiale textile. As fi vrut un material de un albastru mai… nu stiu, mai albastru, dar trebuie sa recunosc ca cel de mai jos mi-a zambit frumos. Apoi am cumparat cativa metri de panglica alba, ceva mai consistenta.

Si distractia a inceput. Nu am masurat pernele, ci am taiat doua patrate cu latura de o jumatate de iard – asta fiindca am cumparat o jumatate de iard de material. Un iard are aproximativ 91 cm, asa ca patratele mi-au iesit cu o latura de 45 cm.

Tocmai bine, pentru ca marimea standard a unei perne decorative e de 40x40cm, asa ca mi-au ramas cativa centimetri pentru cusatura.

Apoi a urmat partea care a cerut rabdare. Muuulta, muuulta rabdare. Am experimentat cu banda alba pe fata unuia dintre patrate. M-am gandit sa simplific un pic design-ul si sa ma rezum la cele patru patrate din colturi.

Dar mi-am spus ca poate voi fi dezamagita. Asa ca m-am hotarat sa pastrez design-ul initial.

Pentru inceput, am analizat cusatura colturilor facute de banda. Am stat si am cugetat. Cusaturi in diagonala. Ar fi implicat un pic mai multa indemanare decat am. As fi putut sa tai banda in diagonala. Dar taieturile sunt  definitive, iar eu am tendinta sa gresesc. In plus, fiindca nu imi place sa masor, aveam de gand sa fac totul dupa ochi.

Taieturile dupa ochi nu sunt o idee buna. Asa ca am improvizat.

Pentru fiecare colt, am indoit o data banda in directia opusa, apoi inca o data in directia in care banda urma sa continue. Dupa care am fixat coltul cu ace de gamalie.

Am numarat colturile cu ingrijorare. 27. Mi-am luat agenda si mi-am sters toate activitatile din ziua respectiva.

Glumesc. Era sfarsit de saptamana si ploua. Numai bine.

Am inceput design-ul in partea de jos a pernei, de la stanga la dreapta. Nu ca ar fi important, dar dintr-un motiv sau altul mi-a fost mai usor.

Dupa cum ti-am spus, am inceput sa fac totul dupa ochi. Dupa primele 2-3 indoituri, am masurat ce am obtinut, apoi am continuat design-ul dupa masuratori. Matematica design-ului nu a fost deloc grea, doar munca migaloasa. Pentru masuratori, am folosit un liniar din plastic. A fost mult mai bine decat sa ma lupt cu partea flexibila a unui metru de croitorie.

Dupa vreo jumatatede ora, imi dezvoltasem deja tehnica. Dupa ce masuram lungimea urmatoarei bucati de panglica, foloseam un ac cu gamalie ca sa stiu unde trebuie sa o indoiesc.

Apoi indoiam panglica fara sa scot acul cu gamalie si apasam cu varful degetelor ca sa obtin o muchie.

In sfarsit, indoiam materialul din nou in directia in care panglica urma sa mearga mai departe si o fixam cu un ac cu gamalie.

Putin cate putin, panglica mea a luat forma asteptata…

Si iata design-ul terminat! Nu-i asa ca e frumos? 🙂

Ca sa imi fac viata mai usoara, am calcat fiecare colt, apoi le-am cusut rand pe rand inainte de a coase toata panglica de fata pernei.

Dupa care am luat-o de la inceput. Ah, placerea de a rearanja toata gramada asta de panglica pentru a zecea oara!

Dupa ce am rearanjat panglica, am folosit ace cu gamalie ca sa o fixez de fata pernei, apoi am folosit un pic de ata ca sa fiu sigura ca nu aluneca.

La o a doua privire, as fi putut sa ma lipsesc de ata. Acele au fost de ajuns si as fi putut sa imi repar greselile mai usor fara ea:)

Apoi a venit din nou randul lui Miss Kenmore. Am cusut panglica pe amandoua laturile. Cusatura nu e perfecta, dar micile imperfectiuni nu se vad mai deloc.

In sfarsit, am calcat fata aceasta a pernei inainte de a o coase de cealalta.

Am cusut cele doua fete ale pernei, apoi am umplut perna cu caltii pe care i-am scos dintr-o perna veche. Si iat-o in sfarsit gata!

Trebuie sa recunosc ca perna asta a fost o adevarata opera de rabdare. Sa aliniez si sa realiniez laturile patratelor si fiecare colt a fost o munca migaloasa, repetitiva si lipsita de orice glorie. De fapt, daca te uiti bine, dupa toate masuratorile mele (si jur ca am masurat de sapte ori inainte de taia o data!), s-a strecurat, nu stiu cum, o greseala.

O vezi? Am sa ti-o arat eu.

Singurul lucru pe care l-am invatat din toata aventura asta a fost ca lipiciul pentru materiale textile s-ar putea, la urma urmei, sa aiba ceva valoare. Daca am sa mai fac vreodata o astfel de perna, o voi face cu lipiciul in mana.

Partea mea preferata?

Da. Pot sa fac 6 perne pentru pretul uneia luate de la magazin. Nu ca as avea de gand sa incerc. 🙂

O, si am mai invatat un lucru. Sa am rabdare. In fine, mai multa rabdare decat am avut ieri. Sa zicem ca sunt in stagiul acela in care imi construiesc resursele de rabdare una cate una. Imi inchipui toata povestea cam asa. Dupa ce am terminat perna asta, il intreb pe maestrul meu spiritual (nu am unul, dar mi-l imaginez):

Eu: Maestre, am cusut aceasta perna cu migala. Ceea ce am pierdut in timp, am castigat in virtutea rabdarii. In intelepciunea ta, ce ma sfatuiesti sa fac mai departe?

Maestrul: Coase-o pe asta!

(Ras diabolic in fundal. Aurora lesina. Cortina cade.)