Batand drumurile magazinelor online, am dat intr-o zi de un cerb foarte arhitectural facut din material textil si care statea cocotat pe patru picioare lungi, sculpturale. Nu mi-au trebuit mai mult de 10 secunde sa stiu ca vreau si eu unul. Incepusem deja sa imi pierd entuziasmul cu acelasi decor pentru semineu an de an, si mi-am spus ca vreo doi-trei cerbi de genul asta ar arata fantastic printre luminite si cetini de brad.
Problemele erau insa doua. In primul rand, prefer sa imi fac decorul si nu sa il cumpar. In al doilea rand, chiar daca m-as fi convins sa ii cumpar, pretul cerbilor m-a facut sa rad si sa plang in acelasi timp. In functie de marimea cerbului pe care l-as fi ales, unul m-ar fi costat cam cat o pereche de pantofi. Si cum nu pot sa ma incalt cu cerbi, mi-am spus ca am sa ii fac singura cu materialele pe care le am prin casa.
Si m-am pus pe treaba. Am inceput cu picioarele cerbului, pentru ca etapa asta cerea vopsea – si tot ce cere vopsea cere si timp pentru uscat. Am folosit patru bete pentru frigarui si le-am vopsit varful neascutit cu un pic de vopsea neagra. Apoi le-am asezat intr-un pahar, la uscat.
Daca nu ai vopsea, poti sa folosesti un marker sau poti sa treci complet peste etapa asta. Partile negre vor fi doar copitele cerbului, asa ca poti sa le omiti. De fapt, cerbii pe care i-am gasit in magazin nici macar nu aveau copite.
Pana aici a fost simplu. Pentru urmatoarea etapa, am stat jos si am incercat sa desenez profilul unui cerb. Cu mari opinteli, mi-a iesit ceva in genul asta.
Am inclus aici si urechile pe care le-am desenat mai tarziu. Pentru ca am folosit flanela (care nu se desira), nu am avut nevoie de nici un tiv pentru urechi, asa ca am taiat urechile de mai sus fara sa las loc pentru tiv.
Ai destul loc pentru imbunatatiri in tiparul de mai sus, asa ca, daca ai mai multa rabdare decat mine, poti sa desenezi unul mai bun. In caz ca o iei pe calea asta, ti-am dat mai sus dimensiunile aproximative, dar acestea sunt absolut orientative. Adevarul e ca nu am masurat nimic.
Am folosit sablonul ca sa tai doua bucati de material de aceeasi marime. Am trasat conturul cerbului pe material, dar am taiat lasand o margine de vreun centimetru sau doi.
Fiindca foloseam un material in carouri, am avut grija sa asez sablonul in asa fel incat liniile sa curga drept pe viitorul meu cerb. Doar o idee. Fiindca mi se pare mai ordonat.
Mi-am facut viata mai usoara si am folosit cateva ace cu gamalie, dupa care am cusut cele doua fete de cerb una de alta, lasand cativa centimetri necusuti in partea de jos. Pe aici am strecurat niste vatelina pentru perne, dupa care am cusut si partea asta. Ca o observatie, m-a surprins cata vatelina a inghitit cerbul. Asta probabil pentru ca il vrei bine indesat, ca sa fie rotund si, mai tarziu, stabil.
Deocamdata cerbul meu arata ca o ratusca. Dar m-am tinut tare.
Pe la etapa asta, am inceput sa regret cateva detalii de fizionomie, de pilda gatul acela prea putin gratios. Dar stiam ca, odata urechile si coarnele lipite, ratusca se va transforma in cerb.
Cu cerbul gata umplut, mi-era acum mai simplu sa decid cat de lungi ii vreau picioarele. Le-am asezat cam pe unde urma sa le lipesc, apoi am taiat varful ascutit al betelor de frigarui ca sa obtin lungimea potrivita. Cand am taiat, am luat in considerare si faptul ca vreo jumatate de centimetru sau mai mult din picioarele cerbului se vor pierde in vatelina cand urma sa le lipesc.
Ca o idee, daca betele aveau la inceput 25 cm, le-am taiat cam pe la 17.5 cm.
As fi putut sa las picioarele neimbracate, dar cerbul ar fi aratat putin prea improvizat. La inceput as fi preferat niste ata aurie, dar am descoperit surprinsa ca nu o mai am in arsenal. Asa ca am ales niste sfoara cu accent rustic, pentru ca cerbii sunt rustici prin definitie:)
Am inceput sa rasucesc ata in jurul fiecarui picior. La inceputul procesului nu am avut nevoie de lipici, ci am rasucit doar sfoara in jurul capatului ei. Cand am terminat de rasucit, am lipit capatul celalalt al atei in jurul lemnului, cu lipici cald.
Pentru coarne, am plecat intr-o mini-excursie de trei minute prin fata curtii si m-am pierdut intr-un tufis. Am iesit de acolo cu cateva specimene de crengute pe care apoi le-am mai tuns pe ici pe colo ca sa arate mai domestic. Le-am infipt intr-o bucata de polistiren si le-am vopsit in alb folosind vopsea acrilica.
Au urmat urechile. Dupa ce le-am taiat, le-am indoit pentru inceput in doua de-a lungul, apoi am apucat capatul de jos si l-am indoit inca o data in sus. As fi putut sa folosesc lipici cald ca sa imobilizez urechile in pozitia asta, dar m-am trezit cu acul in mana. Daca tot incepusem sa cos, am cusut urechile de o parte si de alta a capului de cerb.
A mai trebuit apoi doar sa pun la loc toate detaliile ramase. Mai intai picioarele cerbului. Pentru asta, am facut 4 taieturi mici la baza formei de cerb. Etapa asta mi-a luat ceva curaj. Stiam ca materialul nu se va desira, dar taieturile ar fi fost ireparabile daca as fi taiat gresit sau prea mult. Am inmuiat capatul fiecarui picior in lipici cald si l-am strecurat in cate o taietura. Nici nu a fost nevoie sa mai adaug lipici in jurul taieturii, ca sa ma asigur ca materialul nu se desira fara voia mea. Lipiciul s-a intins un pic si pe material – si asta era exact ce imi doream.
Am fixat bine cerbul in pozitia in care voiam sa i se usuce picioarele. Picioarele au iesit un pic cam mobile, dar, cu exceptia cazului in care il asez pe o masa de sticla, iar picioarele incep sa ii alunece in toate partile, cerbul meu se tine drept fara probleme. Ma gandesc ca as fi reusit un cerb si mai stabil daca strecuram mai mult din capetele picioarelor in polistiren. Dar m-am declarat multumita.
Intre timp, coarnele se uscasera, asa ca le-am lipit in spatele urechilor. Pentru codita am folosit un pompon alb, dar daca nu ai unul la indemana, poti sa faci unul din ata, cum am explicat in articolul meu despre patura cu ciucuri.
Am taiat o fasie lunga dintr-o bucata de fetru si i-am facut niste franjuri la capete. Apoi am infasurat fularul in jurul gatului cerbului si l-am fixat cu o picatura de lipici cald. Gata!
A iesit inalt cam de vreo 33 cm. Si nu stiu de ce, dar mi se pare ca cerbul meu seamana putin din profil cu o camila. Poate o linie a gatului ceva mai delicata l-ar fi facut mai sarmant. Dar si asa, mi-e foarte drag si abia astept sa il asez pe semineu, mai ales ca distinctiile astea zoologice nu sunt punctul meu forte.
Acum trebuie doar sa mai fac inca vreo trei cerbi. Sau, daca am curaj, inca vreo opt – si sa ii inham la sania lui Mos Craciun deasupra semineului. Decizii, decizii…
Ce mi-l face insa si ma drag e faptul ca se potriveste cu alt obiect de decor despre care am sa vorbesc in zilele urmatoare. Asta inseamna ca m-am ales cu un decor coeziv:)
Si iata aici cerbul meu, intr-o atitudine vizionara, disparand la apus… Bineinteles, dupa ce a poposit pentru cateva momente pe fusta mea pentru brad de Craciun. Pentru ca imi place sa o scot in lume:)
Cerbul pe care l-am vazut la magazinul online avea picioarele mai drepte si arata putin mai solemn. Dar mie imi place mai mult al meu. Cu codita in sus si picioarele in patru directii, arata de parca ar vrea sa sara la joaca. De cate ori ma uit la el, ma pune intr-o dispozitie buna. Imi aduce aminte de Bambi:)
In plus, faptul ca am putut alege exact culorile si materialul pe care l-am vrut mi-l lipeste inca si mai tare de inima.
Ca de obicei, vino inapoi maine, pentru un proiect de data asta mult mai usor si mai rapid. Dupa trei zile de cusut si vopsit, meritam o pauza – dar una eficienta. Pe maine!