Pentru ca zilele trecute am inceput sa incalzesc masina de cusut, m-am gandit ca azi sa ii dau un pic mai mult de lucru cu un proiect usor si rapid – o perna decorativa care cere un minimum de masuratori si putina vreme.

Sunt o multime de perne decorative cu tematica de Craciun pe care le poti face cu mai mult sau mai putin efort – vopsite, cu broderii, cu paiete… De obicei incerc sa nu ma gandesc la marea asta de posibilitati, fiindca tinde sa ma paralizeze. Daca vrei insa o perna simpla, dar de efect, materialul rosu in carouri nu da niciodata gres.

De indata ce Craciunul apare la orizont, magazinele incep sa se umple de astfel de perne. Cateodata carourile sunt verzi – dar cele rosii au ceva cald, imbietor, care te cheama sa te ghemuiesti pe canapea cu perna in brate. Alteori sunt decorate cu ceva in plus, dar chiar daca nu sunt, efectul e acelasi.

Prin urmare, fiindca simteam ca living room-ul nostru are nevoie de un pic de culoare, m-am gandit ca e momentul potrivit sa cos si eu o perna in carouri. Sau vreo patru.

Inainte de a porni la treaba, am avut insa de decis asupra a doua probleme. In primul rand, am vrut sa cos o fata de perna, si nu o perna propriu-zisa. De obicei rezolv repede treaba cosand doua patrate din material textil una de alta, umpland rezultatul cu cateva maini de vatelina si declarand rezultatul perna decorativa. De data asta insa, aveam nevoie de patru perne decorative pe care sa le pun la pastrare dupa Craciun. Ca sa nu imi ia atat de mult loc, mi-am spus ca niste fete de perna ar fi mai potrivite.

Si pentru ca asta insemna ca fetele mele de perna trebuiau sa fie usor de inlaturat, mi-am numarat alternativele. Fermoar, nasturi, arici. Nici una nu ma entuziasma prea tare – prea multa matematica si prea mult timp. Asa ca am decis sa fac o fata de perna-plic, cea mai usoara fata de perna inventata vreodata. Imi place sa cos fete de perna-plic inca si mai mult decat imi place sa cos pernele propriu-zise pentru ca nici macar nu am nevoie sa cos cu mana.

Zis si facut. In cazul in care nu ai facut cunostinta inca cu conceptul acesta, o fata de perna-plic e una care are o deschizatura ascunsa, in cazul meu in spate, prin care poti strecura perna. Pentru asta, in loc de doua patrate din material textil ca in cazul unei fete de perna obsnuite, ai nevoie de un patrat si un dreptunghi. Iata ideea mai jos:

Cateva explicatii. O perna decorativa standard e 42 cm x 42 cm. Cei 4 cm in plus sunt pentru tiv. In cazul bucatii din spate, cei 60 cm includ tivul pernei, tivul celor doua bucati care vor forma un “plic” si vreo 10 cm in plus pentru ca cele doua parti sa se poata suprapune.

Daca perna ta are alte dimensiuni, tot ce trebuie sa tii minte e sa adaugi vreo 10-13 cm in lungime pentru partea din spate.

Odata cele doua bucati de material taiate, am luat partea din spate si am taiat-o pe jumatate de-a latul, ca in desenul de mai sus. Apoi am tivit pe unde am taiat.

Mai exact, tiveste aici:

Aici m-am oprit pentru cateva minute si am facut niste franjuri negri din melana. Am vrut ca perna mea sa aiba ceva in plus si ciucurii de ata sunt modalitatea mea preferata (fiindca e cea mai usoara) de a da un pic de zvac aditional unei perne. Daca vrei sa iti aduci aminte cum se fac, poti sa citesti despre ei in articolul meu despre alta perna decorativa cu ciucuri.

Cu detaliul asta terminat, m-am intors la perna si am cusut impreuna fata si spatele. Mai intai, am asezat fata cu partea buna in sus, apoi cele doua bucati din spate, suprapuse in asa fel incat sa formeze un patrat, cu partea buna in jos. Ori, mai pe scurt:

M-am alesc cu un patrat pe care l-am cusut de jur imprejur. Nu a fost nici macar nevoie sa las vreo parte necusuta, am plimbat masina de cusut pe tot perimetrul patratului.

Cu ceva pauze insa. De cate ori am ajuns la un colt si eram pe cale sa intorc materialul in alta directie, am strecurat cate un ciucure in deschizatura pernei si am cusut de vreo doua ori peste codita lui, ca sa il fixez bine. Nota importanta:  codita e cea care trebuie sa se vada acum, pentru ca perna e pe dos. (Am antecedente, asa ca tin sa specific:)

Colturile pernei tale vor sfarsi ca la stanga pe dos, si ca la dreapta cand perna e intoarsa pe fata.

Inainte de a o intoarce pe fata insa, am taiat un pic din marginile pernei si din colturi.

Si iata cum a sfarsit perna mea plic din spate:

Cel mai bun lucru cand vine vorba de cusut material in dungi sau carouri e faptul ca dungile te ajuta la taiat si cusut drept. Cel mai rau lucru e ca nu permit nici o greseala – pentru ca dungile o arata imediat. Daca nu esti dispus la analize milimetrice, fata mea de perna mea a iesit satisfacator:)

A mai trebuit doar sa ii fac o perna. Pentru asta, am cusut doua patrate din panza alba, le-am cusut una de alta si le-am umplut cu vatelina. Apoi perna si-a gasit locul in fata mea de perna cu carouri.

Ma topesc dupa perna asta. Am ajuns la concluzia ca pernele-plic sunt o inventie geniala. Atat timp cat nu trebuie sa ma complic cu fermoare sau benzi velcro, pot sa cos perne de dimineata pana seara. Patrate si linii drepte:)

Iar ciucurii le dau un aer o idee mai sofisticat. Desi ar mai trebui poate sa ii mai tund un pic.

In plus, faptul ca pernele sunt facute din flanela le dau vibratii definitive de iarna:)

Perna se potriveste cu cerbul meu de Craciun, pentru ca se trag din aceeasi mama si tata. Mai am acum de facut inca vreo trei perne…

Dar maine, pentru a saptea zi de Craciun, schimbam putin tonul si facem o jucarie. Nu uita sa treci pe aici!