Ieri am observat ca Ghita e un pic cam plictisit de unul singur, asa ca m-am hotarat sa ii fac o prietena. O cheama Angelica si e o varianta a papusii din soseta pe care am facut-o ieri. De data asta, am folosit trei sosete – doua cu model, ceva mai lungi; si una alba, care poate fi scurta. De fapt, in functie de cat vrei sa te complici, poti sa te lipsesti de cea de-a treia.

De data asta, am inceput cu soseta alba, din care am facut corpul intreg al papusii, de la cap pana la picioare. Am taiat soseta sub calcai, am intors-o pe dos si am desenat doua picioruse in partea cu deschizatura. Am cusut de-a lungul acestei linii ondulate, lasand o parte necusuta prin care sa strecor vatelina. Apoi am taiat materialul de prisos si am intors soseta pe fata. Dupa care a inceput episodul vatelina.

In scurta vreme mi-am dat seama ca poate ar fi trebuit sa las alta parte necusuta (poate linia dreapta din interiorul piciorului) pentru ca e mai usor sa cosi in linie dreapta in timp ce incerci sa opresti vatelina sa fuga. Dar episodul s-a terminat cu bine.

M-am ales cu un trunchi lung cu picioare, moale si dodolot. Am folosit o bucata de sfoara (nu conteaza culoarea sau aspectul, partea asta va fi acoperita mai tarziu) ca sa impart trunchiul acela lung intr-un cap si-un trunchi mai scurt.

A urmat rochita papusii. Am indoit partea de sus a sosetei cu model, pentru ca aceasta urma sa fie gatul rochitei. Am asezat soseta langa papusa, ca sa masor din ochi cam cat de  lunga ar trebui sa fie rochita. In cazul meu, am taiat soseta direct deasupra calcaiului, dar daca ai o soseta si mai lunga in partea de sus, e bine sa te asiguri inainte de a taia ca rochita are lungimea pe care ti-o doresti.

Am intins un pic partea de jos a rochitei ca sa se ruleze in sus, apoi am imbracat papusa in rochita.

Pentru ca papusa de astazi e o fetita, i-am facut doua codite. M-am orientat dupa ochi cam cat de lungi as vrea sa fie coditele, apoi am gasit un dosar cu scoarte tari, cu lungimea dubla fata de lungimea viitoarelor codite. Am infasurat niste melana neagra de jur imprejurul dosarului de vreo 25 de ori, apoi am taiat manunchiul de melana in doua.

M-am ales cu doua manunchiuri de cate 25 de fire fiecare. Le-am luat la rand, le-am indoit si legat la mijloc cu un alt fir de ata, apoi le-am impletit in trei. Le-am tuns ceva mai drept si le-am cusut de o parte si de alta a capului.

Mi-am spus ca pana aici e bine. Mi-am cantarit dintr-o privire arsenalul ramas si m-am gandit ca as putea sa folosesc restul de ciorap ramas, rulat (si poate taiat o idee) pe post de caciulita.

Dar parca lipsea ceva. In plus, parea prea multa risipa de material si potential.

Asa ca m-am apucat din nou de taiat ciorapul. Am inlaturat calcaiul, apoi am taiat o bucata din mijlocul sosetei, pe care am intins-o din nou si am folosit-o pe post de fustita. Cu ocazia asta, rochita mea de mai sus s-a transformat in pulover:)

Bineinteles, as fi putut folosi varful sosetei ca sa fac din nou o caciulita cu marginile rulate. Daca nu vrei sa folosesti o alta soseta, probabil ca asta e alegerea cea mai buna.

Dar as fi vrut o caciulita cu banda elastica, pentru ca sa stea mai bine fixata in jurul capului.  Asa ca m-am hotarat sa atac soseta care mi-a mai ramas, careia i-am taiat din nou partea de deasupra calcaiului. De data asta n-am mai intors materialul pe dos, ca in cazul lui Ghita. Am strans doar bine de tot cu ata partea deschisa a bucatii de soseta, la vreo 2 cm de margine. Nu conteaza cum o faci – daca o cosi sau doar strangi de jur imprejur. Important e sa termini cu un canac pe care il poti apoi taia in franjuri.

Mi-au mai ramas de cusut ochii si buzele. La buze, ca de obicei, m-am incurcat prin vatelina si noduri, asa ca am cusut in dreapta si in stanga pana am reusit sa-i dau gurii o forma mai buna. Buzele au iesit un pic mai groase, drept pentru care m-am hotarat sa imi botez papusa Angelica Buze-Rosii.

Nu imi dadea insa pace gandul capului aceluia cu doar doua codite sub caciulita necusuta. M-am hotarat sa ii mai fac un breton, pentru care am taiat iarasi un manunchi de melana. Nu a contat cat de lungi sunt firele, pentru ca oricum urma sa le tund mai tarziu.

Am cusut manunchiul de fire in varful capului, le-am asezat pe frunte, am asezat caciulita pe capul papusii, apoi i-am taiat si dichisit bretonul.

Acum ar fi fost momentul sa cos cate o linie de o parte si de alta a corpului, care sa accentueze forma bratelor, asa cum am facut cu prima mea papusa din soseta. Dar asta ar fi facut-o pe Angelica sa arate ca si cum si-ar fi tinut mainile in buzunare – si asta nu e frumos pentru o fetita.

In plus, aveam aproape jumatate de soseta inca nefolosita. Am taiat deci doua bucati subtiri, in asa fel incat partea de jos sa aiba un pic de verde (daca Angelica nu are pantofi, macar sa aiba manusi). Nu a fost nevoie ca cele doua bucati sa fie prea lungi, fiindca materialul se intinde bine.

Tot ce am avut de facut e sa cos fiecare bucata de jur imprejur, lasand un mic orificiu pentru vatelina, sa rotunjesc putin marginea cu manusi, sa intorc materialul pe fata (am folosit o foarfeca, pentru ca bratele erau mult prea subtiri), sa umplu bratele cu vatelina si sa le cos de corp.

Si Angelica e gata de scos in lume! Fiindca nu am mai avut panglica rosie, am taiat doua bucati de material si i-am facut doua fundite.

Imi pare rau sa te inundez cu poze, dar se intampla ca Angelica e tare fotogenica. Si nu pot sa rezist sa ii fac poze, mai ales cand alearga cu coditele in vant:)

Fiindca mai aveam un petic de soseta, mi-am spus insa sa nu il las nefolosit si i-am facut o geanta. Doua bucati bine intinse de soseta, cusute de o parte si de alta a varfului de ciorap.

Asta pentru ca Angelica se topeste dupa facut cumparaturi. Ii place mai ales Craciunul.

In alta ordine de idei, cand Angelica l-a intalnit pe Ghita, a fost dragoste la prima vedere.

De atunci, sarbatoresc fiecare Craciun impreuna.

Si le place sa se plimbe impreuna. Mie mi se pare ca Ghita zambeste altfel. E evident mai fericit.

E fascinant cata dependenta creaza astfel de papusi. Daca incepi sa faci una, ai toate sansele sa nu mai poti sa te opresti. Ajuta si faptul ca, depinde de ce sosete folosesti, poti sa improvizezi facand obiecte de garderoba si descoperind ca imaginatia ta e mai bogata decat ai fi crezut.

In ce ma priveste, cand am sa am putina veme, am sa fac o familie intreaga, de la bunic si bunica, pana la catel si pisica. Deocamdata, tabloul familie Ciorap e insa alcatuit din doar doua personaje. Dar foarte fericite.

Nu uita sa vii maine inapoi pentru un proiect cu ceva mai putine etape. Ca se ne odihnim putin mainile:)