Nu de putine ori mi se intampla sa vad o piesa de decor intr-un magazin si sa ma hotarasc sa o construiesc singura cu ce am pe acasa. Cam asta e si povestea celei mai noi piese din arsenalul meu decorativ: un tablou in alb si albastru care se potriveste de minune cu ceea ce dormitorul nostru urmeaza sa fie (drumul e inca lung:)

Am vazut nu de putine ori in magazine decor pentru perete de genul celor de mai jos:

Ideea e simpla. Rama intr-o singura culoare, un fundal din material textil sau hartie colorata, plus un obiect decorativ (sau orice sta degeaba prin casa) cocotat in mijloc. Zis si facut. Am trecut la treaba.

Zilele trecute m-am aruncat in aventura anului – aceea de a elibera o camera din casa, pe care, dupa ce ne-am mutat, intentionasem sa o folosesc doar ca pe un depozit temporar pentru cutii nedesfacute. Intre timp, “temporar” a devenit “permanent”, iar camera de mai sus un spatiu interzis, tinut cu usa inchisa, ca sa nu imi aminteasca mereu de proiectul lipsit de glorie care ma asteapta in viitor.

Dar despre asta, cu alta ocazie.

Ideea e ca, scotocind prin cutiile nedeschise de ceva vreme, am descoperit cateva comori. Printre altele, doua tablouri pe care am fost gata sa le arunc cand ne-am mutat, dar pe care am decis in ultimul moment sa le pastrez.

Am cumparat tablourile cu $1 fiecare, pe cand eram studenta si decorul de perete era ultima mea grija. Dar fiindca nu mi-a placut ideea de a-mi petrece anii de studentie intre patru pereti goi si pentru ca $1 nu suna rau nici macar pentru buzunarul unui student, le-am adus acasa. Mi-au folosit bine pentru cativa ani, apoi au devenit balast decorativ cand m-am mutat in casa noua.

Dar privind la decorul de perete de mai sus, mi-am dat seama ca obiectele acestea obosite, care puteau cel mult sa imi aminteasca de nopti petrecute cu manualul in fata si pline de exasperarea studentului biciuit de un regim salbatic de examene – obiectele astea puteau sa se transforme in ceva care sa inspire mai degraba un sentiment de relaxare si comfort.

Si sa arate mai putin ca si cand cutia de acuarele mi-a explodat pe perete.

Asa ca m-am hotarat sa le transform in alt fel de tablouri, dupa modelul celor de mai sus.

“Tablou” e oarecum imprecis. Piesa pe care o aveam in minte nu urma sa vada nici pensula artistului, nici vopselele  lui.

Cel putin nu cele care nu vin dintr-un spray de vopsit.

Da, am decis sa le schimb culoarea cu un spray de vopsit alb. Pentru inceput, am curatat bine tablourile si le-am desfacut in bucatele.

Asta a fost cu siguranta un moment educativ. Secretul tabloului statea in doua bucati lungi de carton indoite de-a lungul interiorului, ca sa tina ramele de hartie la distanta. Am stocat informatia in fisierele mele mentale.

Mai jos e ordinea in care se suprapun straturile de rame, cartoane si lemn.

Am dezlipit imaginea de pe bucata de lemn din spate. O treaba pe jumatate facuta a fost de-ajuns fiindca aveam oricum de gand sa acopar partea aceea cu o bucata de material.

Si pentru ca tablourile astea urmau sa ajunga in dormitor unde asteapta si perna mea albastra, am folosit acelasi material pentru tablou. Am taiat o bucata de marimea imaginii si am lipit-o pe bucata de lemn cu pistolul de lipit.

Nu de mult am dat la magazin peste cateva decoratii pe care le-am adus acasa fara sa stiu exact in care proiect vor ajunge. Azi am aflat raspunsul. Ca sa ma asigur ca o asez bine, am reconstituit din nou tabloul (de data asta fara sticla) si am lipit cheia alba in mijloc cu un pistol de lipit.

Pana a cerut un pas in plus. Avea o gaura lasata de la ata cu care fusese legata, si gaura asta ar fi iesit in evidenta pe un fundal albastru inchis. Am umplut gaura cu lipici, dupa care ar fi trebuit sa adaug un pic de vopsea deasupra, dar am uitat. 🙂

Dupa care a venit randul ramelor. Le-am scos in garaj si le-am aplicat tratamentul cu spray de vopsit alb. Moment educativ #2. De cate ori folosesc spray de vopsit dupa o pauza lunga, uit ca regula numarul unu e sa il aplic in mai multe straturi subtiri mai degraba decat intr-unul gros.

Ceea ce nu am facut, drept pentru care vopseaua s-a scurs intr-o balta de-o parte si de alta a ramei si m-am ales cu asta:

Asa ca a trebuit sa astept ca rama sa se usuce si sa folosesc hartia-smirghel ca sa indepartez vopseaua facuta gomolot. Dupa care am vopsit ramele din nou. Straturi subtiiiiri si multe. Straturi subtiiiiri si multe. Si rabdare dupa fiecare, asteptand ca stratul sa se usuce.

De data asta am asezat ramele pe servetele absorbante (o bucata de ziar e si ea buna), ca eventualele surplusuri de vopsea sa nu se adune in jurul ramelor.

Si ai observat bine. Am vopsit si ramele de hartie. Ar fi fost mai usor sa tai altele noi din hartie cartonata, dar am vrut sa experimentez cu spray de vopsit. A functionat, dar a luat mai multe straturi de vopsea decat as fi crezut.

In sfarsit, am adus toate elementele impreuna si m-am ales cu doua tablouri noi.

Cele doua rame de hartie au iesit un pic mai inchise la culoare decat rama de lemn. Nu stiu daca e din cauza materialului sau daca ar mai fi fost nevoie de mai multe straturi de vopsea (desi au fost destule), dar drept sa iti spun, le prefer asa. Iar daca ma razgandesc, pot sa fac altele din hartie cartonata in cateva minute.

Imi plac colectiile facute dintr-un numar fara sot de obiecte, asa ca intr-o zi imi voi construi o rama din lemn care sa se potriveasca cu cele doua. Pana atunci insa fierastraul e in siguranta. Si lipiciul de lemn. Si garajul sotului meu:)