Nu stiu de ce, dar pernele decorative cu ciucuri au ceva care imi face mana sa se indrepte instinctiv inspre portofel. Din fericire, am o a doua mana care mi-o plezneste pe prima la locul ei. Asta fiindca nu are nici un sens sa cumpar astfel de perne pe care ciucurii ii fac inexplicabil de scumpe si care sunt atat de usor de facut daca am o foarfeca, un ac si vreo cativa metri de ata.

E drept ca pernele cu ciucuri au in ele ceva vechi, elegant, nostalgic. Nu imi plac neaparat atunci cand ciucurii adauga o a saptea culoare celor sase din material, dar ma topesc dupa astfel de perne atunci cand le gasesc in variante monocromatice.

Asa ca m-am hotarat sa fac doua (din care iti voi arata aici doar una, din motive de neterminat proiectul) intr-o culoare albastra, cu ciucuri in aceeasi nuanta. Numai bine pentru camera oaspetilor, care e in curs de zugravit, aranjat etc.

Am gasit la magazin un material albastru, cu un model simplu in aceeasi culoare. Am taiat din el doua dreptunghiuri inguste, fiindca mi-am dorit o perna scunda, care sa stea in fata altora fara sa le acopere de tot.

Iata materialul.

Am gasit o ata in aceeasi culoare, din care am facut patru ciucuri. Stiu ca tot romanul care a trecut prin scoala stie sa faca un ciucure, gratie orelor de lucru manual in care ne-am facut cu totii papusi din ata. Dar am sa ilustrez procesul inca o data, fiindca am o natura vorbareata. E drept ca am trisat putin, pentru ca latimea cartii mele m-ar fi lasat cu ate prea lungi – dar face fiecare ce trebuie sa faca.

Am de dat o explicatie. Am facut coada ciucurilor ceva mai lungi, pentru ca mi-am dorit initial sa am o perna cu ciucuri pe care sa o asez pe un taburet, si am vrut ca acestia sa atarne un pic, pentru ceva efect estetic. Din motive pentru care nu le voi explica aici, proiectul s-a dovedit un esec, dar am ramas cu ciucurii. Pe care i-am reciclat pentru pernele mele lunguiete.

Am cusut apoi cele doua fete dreptungiulare de material. La fiecare colt am trecut cu masina de cusut peste un ciucure, pe care l-am strecurat in perna, cu codita inafara.

Daca te intrebi de ce mai cos in poza de sus din moment ce cusatura e deja facuta, trebuie sa recunosc ca am cusut la inceput ciucurele invers. Nu ma intreba de ce. Are ceva de-a face cu The Big Bang Theory si uitatul la televizor in acelasi timp.

Asa ca a trebuit sa desfac coltul acela si sa asez ciucurele invers.

Ca sa nu treci si tu prin experienta asta neplacuta, iata inca o data ce ai de facut.

Asa nu…

Asa da…

Am intors apoi materialul pe fata si m-am indragostit pe loc.

E drept ca unii din ciucuri sunt mai consistenti decat altii, dar asta e pentru ca nu am calculat bine de la inceput cantitatea de ata. Dar frumusetea sta in micile imperfectiuni, sau cel putin asa incerc sa ma conving cand esuez sa ating perfectiunea.

Apoi am umplut perna cu calti…

Si o alta perna s-a nascut.

Perna e mica si lunguiata, numai buna pentru patul din dormitorul pentru oaspeti. Codita lunga a ciucurilor nu ma deranjeaza deloc. Zburda mai liber:)

O zi sau doua dupa ce am croit perna mea cu ciucuri, am vazut-o pe cea de mai jos pe raftul unui magazin.

M-am gandit imediat la paiete si la cat de bine i-ar fi stat pernei mele cu o banda aurie. (Se intampla ca dormitorul oaspetilor sa fie decorat in gri, albastru si auriu.) Numai ca perna mea avea deja un model, chiar daca in aceeasi culoare, si paietele ar fi fost prea mult.

Dar nu face nimic. Data urmatoare. Deocamdata, iata cum va arata perna mea in viitorul dormitor.

Dar despre camera asta, cu alta ocazie. Ma mai desparte un scaun, o masuta, un fotoliu, doua lampi si doua tablouri, plus vreo 5 litri de vopsea de camera mea noua de oaspeti. Putin cate putin, Aurora, putin cate putin. 🙂