Recunosc ca am o slabiciune pentru aranjatul meselor pentru ocazii speciale. O astfel de isprava lasa mult loc creativitatii. In plus, apetitul celor care se asaza la o masa dichisita tinde sa se mareasca.

Masa de Craciun mi se pare cea mai buna ocazie de acest gen. Inarmata cu globuri, lumanari si beteala, iti poti face masa sa straluceasca fara sa risti sa intreci masura. Un pic de bling nu strica niciodata unei mese festive.

In ceea ce ma priveste, am avut inainte incercari mai mult sau mai putin reusite de a dichisi masa de Craciun. Iata una de pe la mijloc- scuza-mi, te rog, atrocitatile fotografice.

Si mi-am petrecut destula vreme admirand mesele de Craciun pe care le-am devorat…

Asa ca anul acesta am incercat sa imi pun la bataie experienta. Pentru inceput, am ales culorile: rosu si alb, cu cateva accente argintii.

Am facut sapaturi si mi-am scos la lumina arsenalul: fata de masa alba, apoi servetelele usor dantelate, pe care le-am cusut intr-unul din momentele mele de entuziasm casnic.

Apoi mi-am spus ca masa are nevoie de un pic de culoare. Am scos la lumina masina de cusut si am cautat in cutia cu materiale. Rezultatul: un dreptunghi cusut in mai putin de cinci minute care sa stea in mijlocul mesei fara sa o incarce prea mult.

Inelele pentru servetele. Mi-au furat intr-o zi ochii intr-un magazin si nu le-am putut rezista. M-am felicitat de atunci de zeci de ori ca am avut inspiratia sa le cumpar. O solutie mult mai simpla decat panglicile din trecut.

Apoi farfuriile decorative… Daca as putea, as cumpara un set din fiecare fel si din fiecare culoare (de fapt nu sunt departe). Imi pierd cumpatul intotdeauna la vederea lor.

Am asezat tacamurile in ghetute argintii. Am cusut 12 ghetute, plus una de rezerva (ceea ce nu reiese din poza). Mi-am spus ca argintiul se potriveste cu orice alta culoare pe care se intampla sa o aleg in anii urmatori pentru masa de Craciun.

Au urmat paharele. Singurul lucru care a ramas nedecorat in casa mi-a fost albul ochilor, asa ca nici paharele n-au scapat. Mi-am scos colectia de panglici si am descoperit intr-un sertar cateva margele de sticla ramase din alte proiecte. Dupa cateva minute, iata rezultatul (inmulteste-l cu 5):

(In plus, oaspetii nu isi mai incurca paharele, fiindca fiecare margea are alte forma sau culoare.)

Apoi am trecut la artileria grea. In anii trecuti am adoptat repede si cu entuziasm obiceiul irlandez de a pocni crackers cu fiecare ocazie posibila. Imi plac lucrurile care ies din traditie sau, mai exact, imi place sa imi aleg traditiile de una singura. Si sa imi amuz musafirii.

Ceea ce ei numesc Christmas crackers nu sunt altceva decat niste suluri de carton moale, invelite in hartie decorativa, care ii face sa semene cu niste bomboane uriase. Inauntru gasesti de obicei trei lucruri: un cadou mic, o coroana de hartie si o gluma sub forma unei intrebari nostime. Oaspetii desfac bomboana tragand-o unul de un capat si celalalt de altul. Asta o face sa pocneasca pentru ca, in plus, interiorul ei e captusit cu o pocnitoare.

Nu cred ca mai e nevoie sa explic de ce musafirilor mei (si mai ales copiilor) le place sa pocneasca Christmas crackers.

Glumele sunt partea mea preferata. Anii trecuti am ras pana cand nu am mai avut aer. Ca tot a venit vorba, stii ce e gri, cu patru picioare si are o valiza?

(Un soricel care pleaca in vacanta:)

In anii trecuti, am cumparat crackers de la magazin. Dar strategia asta lasa de dorit. Se poate sa nu gasesti asa ceva, ori sa nu gasesti culorile pe care ti le doresti. Apoi cadourile sunt de multe ori de proasta calitate. In plus, daca nu stii ce gasesti in ele, e greu sa le integrezi planurilor tale de Craciun.

Asa ca m-am apucat sa imi fac singura colectia mea proprie si personala de Christmas crackers. Cu un sul de hartie rosie de impachetat , cateva foi de desen si, desigur, cativa metri de panglica, am ajuns la urmatorul rezultat:

Nu am folosit pocnitori inauntru. Asta a luat serios din farmecul lor, dar nu am avut timp sa le comand si nici nu am considerat ca pocnitorile pentru Craciun erau o prioritate financiara. Asa ca am incercat sa le ridic cota de interes cu un joc simplu.

Am strecurat in fiecare cracker cate o acadea de care am legat cu o panglica doua feluri de biletele: unele acadele spuneau “ai fost cuminte”, altele – “ai fost rau”. Fiecare musafir a fost evaluat Mos Craciun. In treacat fie spus, mosul nu are o parere buna despre mine…

Dar jocul nu s-a oprit aici. Am pregatit pentru fiecare oaspete un omulet din turta dulce invelit in ciocolata (din pacate, am uitat sa imi fotografiez omuletii). L-am invelit pe fiecare in celofan transparent si i-am aplicat o fata vesela sau trista din hartie – depinde de cat de cuminte a fost recipientul. Apoi am impachetat fiecare omulet in hartie rosie si i-am aplicat o eticheta: “cuminte” sau “rau”.

Cei care au fost cuminti au primit un omulet vesel. Cei rai au primit unul trist. Si cei rai si cei cuminti si-au mancat omuletii pe loc. I-am rugat pe copii sa explice musafirilor tot jocul in timp ce eu pregateam mancarea. Asta i-a amuzat si mai mult, iar mie mi-a dat timp sa ma organizez.

Apoi au urmat etichetele cu numele musafirilor. In cazul nostru, cu 5 copii si 4 parinti printre oaspeti, o astfel de masura era absolut necesara. Logistica asezarii lor la masa fara un plan bine stabilit poate sa innebuneasca orice gazda.

Pentru etichete am avut nevoie doar de un pic de carton alb, hartie, panglica si lipici.

Cateva ultime detalii… Niste fulgi de zapada…

Cateva globuri argintii si rosii scufundate intr-un vas pe care plutesc lumanari albe – si cativa brazi cocotati pe suporturi de lumanare…

Cateva globuri agatate deasupra mesei…

Rezultatul? Ta-daaaa!

Fa abstractie de geamurile fara perdele. Erau inca la spalat. Sa mai incercam o data…

Ta-daaa!

Din nefericire, nu am avut timp sa fac poze decat cu doar cateva minute inainte de venirea musafirilor, cand casa era pe jumatate in intuneric. Asa ca n-am de ales, trebuie sa te chinuiesc cu ce am.

Le-am pregatit o surpriza copiilor – si nu numai lor. Am cusut cate un saculet pentru fiecare musafir si l-am umplut cu cadouri pe care le-am cumparat de-a lungul anului, de cate ori gaseam o promotie. Dupa ce toti ne-am desfacut cadourile pe care le-am gasit sub brad si dupa ce am terminat de mancat, cand lumea se astepta mai putin, un sac mare si rosu a aparut din senin in fata semineului.

Copiii au innebunit:) Au inceput sa topaie in jurul sacului cu ochii mari, fara sa stie ce se intampla. Adultii au facut ochii mari mai tarziu, cand s-au trezit cu saculetii in brate si au inceput sa scotoceasca prin ei.

Am agatat de sac o eticheta adorabila pe care am gasit-o aici (si gata pentru scos la imprimanta aici). Unul dintre copii a citit-o si a inceput sa strige incontrolabil, cu un deget tremurand aratand inspre sac: “E de la Polul Nord! E de la Polul Nord!”

Hi, hi, hi! (<– asta e rasul meu interior)

Am facut niste turta dulce si am strecurat-o in niste pungi de hartie pe care le-am taiat in forma de reni si pe care le-am dotat cu ochi, nas, urechi si coarne. Cel cu nasul lucios e Rudolf. Toti au numele legat in jurul gatului. La plecare, fiecare musafir si-a ales renul preferat si l-a luat acasa:)

Casa am decorat-o simplu, cu ce am avut la indemana. Deasupra caminului, am agatat o galerie usoara de perdele care statea degeaba intr-un dulap. Am invelit-o in beteala si am agatat globuri rosii si aurii deasupra focului.

Scarile le-am umplut cu frunze de brad si globuri (e clar ca nu m-am putut opri la timp), apoi am aprins cateva lumanari in fata barului si, bineinteles, am cusut o perna cu petale de craciunita facute din fetru. Intr-una din zile, am sa scriu desprea ea – nu mi-a luat mai mult de 10 minute.

Am facut brazi din tot ce-am avut la indemana. Unii au iesit mai bine, altii mai rau, dar nimeni nu i-a luat la bani marunti. Am improvizat suporturi pentru brazi din pahare si suporturi de lumanari si i-am raspandit prin casa (am sa scriu odata si despre ei – sunt foarte usor de facut). Apoi am scos la imprimanta o partitura muzicala, am legat-o cu o panglica rosie si am asezat-o intre doua pasari albe cu sclipici, langa ce-a mai ramas din craciunita mea.

Sa nu uit lucrul cel mai important. Bradul de Craciun. Daca vrei sa afli aventurile lui, citeste aici.

Anul viitor, culorile mesei de Craciun vor fi albastru, auriu si argintiu, iar tema – tara povestilor. Nu mai am rabdare.