Masa de toamna

Joia care a trecut am avut vreo duzina de musafiri la masa, pentru festivitatile culinare traditionale de Thanksgiving. Pentru mine, asta e ultima masa la care mai pot sa ma pierd printre frunze uscate, bostani si alt decor de toamna. Pentru inceput, am vrut sa o iau pe calea nebatuta si sa aranjez o masa doar in maro si auriu – fara portocaliul care isi face de obieci aparitia pe mesele autumnale.

Dar mesele mele par intotdeauna sa ma ia intr-o directie neprevazuta, asa ca m-am trezit cu una stropita in verde si portocaliu – si nu imi pare rau.

decor-masa-thanksgivng

Pentru inceput, am cusut in vreo zece minute doua naproane pe care l-am intins de-a lungul mesei. Le-as fi vrut cu buline, dar bulinele nu s-au dat deloc gasite la magazin. In cele din urma am facut pace cu impletiturile de mai jos si mi-am spus ca se poate sa fi fost o alegere mai buna decat bulinele.

masa-thanksgiving

Am folosit suporturi aurii si eternele mele farfurii albe. In ce priveste servetelele, am asezat pe farfurii doua feluri – din material textil (pe care de data asta nu le-am cusut, ci le-am cumparat) si din hartie. Ambele seturi le-am gasit din intamplare, fara sa le caut, si sunt de fapt cele care mi-au dat ideea paletei cromatice initiale.

Stiam ca urma sa folosesc cartonase cu numele musafirilor, ca sa scutesc cateva minute de indicatii si directii tocmai in momentul in care urma sa manuiesc bolurile cu mancare fierbinte. I-am prins pe copii jucandu-se cu ele inainte de masa si amestecand musafirii, dar am rectificat urgent situatia:)

decor-farfurii-toamna

Bostanasii de portelan au asteptat cuminte in dulap pentru cativa ani ca sa iasa la lumina. I-am gasit demult intr-un colt de magazin, la sfarsitul toamnei, asaltati din toate partile de decorul de Craciun. Drept pentru care i-am adus acasa cu gandul sa ii folosesc pentru masa de Thanksgiving. Au trebuit sa intre in competitie cu niste curcani albi de portelan, dar bostanasii imi dadeau exact pata de culoare de care aveam nevoie. Asa ca ei au ramas si curcanii s-au intors in dulap.

As vrea sa imi amintesc de unde am bostanul din ceramica pe care l-am asezat in mijlocul mesei, dar tot ce pot sa spun e ca trebuie sa fi ramas de pe la vreun aranjament floral. L-am scos de la naftalina si l-am umplut cu cateva crengute cu frunze rosii si verzi, pentru un pic de interes arhitectural:)

decor-bostan-masa-toamna

Ti-am povestit mai demult cum am facut niste suporturi cu picior din cate un suport pentru lumanari si un vas cilindric de sticla. Suporturile astea nu someaza niciodata. Cateodata le umplu cu globuri de Craciun, alta data cu lumanari. De data asta, pentru ca aveam nevoie de un pic de culoare in mijlocul mesei, am umplut cele trei suporturi cu mere, pere si nuci de plastic. Pentru ca asta am avut.

decor-toamna-aranjament-fructe

Fiindca am fost multi, am lipit doua mese una de alta, de unde marea de farfurii de mai sus. Pe masa copiilor am strecurat cateva plesnitori umplute cu jucarii si glume, plesnitori care imi ramasesera din anii trecuti. Si, in asteptarea platourilor fierbinti, am scos la lumina suporturile din lemn de pluta pe care le-am vopsit cu cateva zile inainte si despre care am sa iti povestesc in saptamanile urmatoare.

masa-toamna-detalii

Pe o masa separata din bucatarie am aranjat aperitivele. Au fost cele cele pe care obisnuiesc sa le fac, dar am adaugat cateva aperitive speciale pentru Thanksgiving. De pilda, de cand cu ariciul meu din pepene, mi-am dorit intotdeauna sa ma aventurez si prin alte teritorii zoologice si sa fac un curcan din fructe. M-am impiedicat de multe ori de astfel de curcani pe internet, asa ca mi-am spus ca acum e randul meu.

Fiindca frigiderul era deja plin cu vreo noua feluri de mancare cu care urma sa ne asiguram caderea in coma alimentara, nu am vrut sa mai cumpar alte fructe care sa ia si mai mult spatiu in frigider. Asa ca am recurs la ce am avut – struguri si portocale – si m-am multumit cu un curcan mai jumulit.

curcan-facut-din-fructe

Nu am gasit un dovleac ceva mai plat, care sa stea in picioare fara ajutor aditional. Dupa ce curcanul meu s-a prabusit la dreapta si la stanga de vreo cateva ori, m-am gandit ca nu face impresie buna si i-am aplicat doua bete de frigarui de-o parte si de alta. Eram deja prea obosita sa gandesc mai departe, dar, daca faci asta, n-ar fi rau sa muti labele picioarelor sub betele de frigarui. Un oaspete limpede la cap a facut-o pentru mine si curcanul a aratat infinit mai caraghios. Ceea ce e parte din obiectiv.

Pe langa trucul asta ingineresc, am descoperit inca unul, dar prea tarziu ca sa ii mai fac poze. Poti sa folosesti o scobitoare ca sa fixezi pliul rosu de la gatul curcanului perpendicular pe cap. Asta ii da o imagine ceva mai tridimensionala. In ce priveste ochii, i-am facut pentru inceput din doua afine, dar capul curcanului mi-a alunecat din maini si m-am trezit cu ochi de curcan imprastiati pe toata masa. Asa ca am recurs la doi ochi de plastic ca sa imi fie mai usor.

Asezat printre prajituri si placinte, curcanul a scapat relativ intreg pana seara, desi sotul meu a inceput la un moment dat sa il jumuleasca. Mi s-a sugerat la sfarsitul serii sa “il las liber sa zboare”, ceea ce am facut, dar descopar ca si acum e tot in bucatarie.

In sfarsit, am facut un dovleac din branza (am sa scriu intr-o zi despre el), pe care l-am servit cu biscuiti sarati. I-as fi vrut codita ceva mai infipta, dar nu am gasit nici un ardei gras cu o codita decenta. Am folosit crema de branza, cascaval galben, ceapa verde, ardei si un pliculet de praf de dressing pentru salata.

Am strecurat toata mixtura in cateva randuri de folii de plastic, l-am modelat intr-o gogoasa de branza, apoi am folosit cateva benzi elastice de plastic (poti folosi si bucati de sfoara) ca sa modelez cutele dovleacului. L-am asezat in frigider peste noapte ca sa se intareasca, iar a doua zi i-am asezat codita de ardei gras in varf. Voilà.

bostan-din-branza-aperitiv

Fiindca tot am vorbit de prajituri, desertul urma sa soseasca cu unul din musafirii nostri, dar am ales sa fac doua deserturi simple, pentru orice eventualitate. Brownies cu nuca si caramel (care au dis-pa-rut de parca n-ar fi fost) si niste fursecuri de ciocolata in care am lasat sa cada cativa pumni de ciocolata alba si pe care le-am asezat intr-un dovleac de sticla. Fursecurile au fost numai bune pentru copii, atunci cand au vrut sa inhate ceva dulce in timp ce alergau pe-afara.

fursecuri-ciocolata

Pentru ca am vrut ca spatiul bucatariei sa fie lasat liber pentru gatit cele o mie de mancaruri traditionale, am pastrat un colt din masa pentru aperitive ca sa improvizez un “bar”. L-am incropit dintr-un napron pe care l-am cusut cu o zi inainte dintr-o fasie de material alb si negru – pentru ca dungile albe si negre scot intotdeauna un spatiu din amorteala. I-am aplicat napronului o bordura aurie cu franjuri, pe care a trebuit sa o intind vitejeste de-a latul lui, ca sa imi ajunga (bine ca era elastica).

Si apoi am aruncat in ecuatie comorile pe care le colectionez in zilele de reduceri masive. Servetele, suporturi pentru pahare, betisoare pentru amestecat cocktail-uri, plus un deschizator de capace in forma de os de curcan, fiindca detaliile sunt importante:) De data asta am abandonat culorile de toamna si m-am aruncat direct intr-o paleta de primavara. Pentru ca nimeni nu m-a oprit. Apoi am aranjat pe o tava cateva pahare, ca sa nu mai trebuiasca sa traversam bucataria de cate ori ne taie calea cate un oaspete insetat.

bar-improvizat

In restul casei, am folosit marea de dovleci din plastic cu care m-am intors acasa de la magazin dupa Halloween. Deasupra semineului, am amestecat dovleceii cu lumanari de toate marimile, pe care le-am aprins de indata ce s-a intunecat. Dovleceii cu tinte mi-au dat o idee foarte buna pentru anul viitor, cand vreau sa fac cativa la fel din dovleci adevarati, vopsea si tinte (ori pioneze) pentru usa de la intrare.

semineu-decor-toamna

In sfarsit, restul de dovleci care mi-au mai ramas i-am asezat fie in boluri pe mese ori pe etajere, impreuna cu crengute pe care nu mai stiu de unde le-am pastrat. Am fost surprinsa cat de mult combinatia de dovlecei si frunze uscate a schimbat toata atmosfera casei. Cativa musafiri s-au oprit sa ii admire, iar mie mi-a crescut inima:)

decor-toamna-bostani

Pe scurt, a fost ultima masa de toamna din anul acesta. Acum sunt cu mainile in cutiile cu decor de Craciun – si nici macar nu sunt prima. Cartierul incepe sa se umple de luminite si la capatul strazii un Mos Craciun urias imi face deja cu mana. Asa ca inca o privire inapoi peste masa noastra de toamna – si apoi repede inainte inspre sarbatori:)

masa-toamna-frunze-dovleci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *