Pe cand scotoceam prin fisierele cu poze, am gasit cateva de anul trecut, de la masa de Pasti gazduita de bunica sotului meu. “Grama”, cum ii spunem, are un gust extraordinar. Nu e intamplator, fiindca a lucrat toata viata in vanzari de locuinte si a invatat cum sa puna in valoare fiecare atribut al unei case. Asa ca de cate ori suntem invitati acolo, ne uimeste cu modul in care isi aranjeaza living-room-ul.

Anul trecut, de Pasti, a pregatit o masa pentru copii si una pentru adulti. M-am gandit sa iti arat cateva poze – fiindca tot ti-am spus povestea mesei de anul acesta. Ar fi pacat ca pozele sa se piarda prin fisierele mele anonime si dezorganizate. In plus, imi trezesc amintiri placute:)

Da, iepurasii de pe masa au sfarsit anul acesta deasupra semineului meu, iar puisorul galben – in bucatarie. Grama mi le-a dat anul trecut in grija:)

Masa copiilor e adorabila.

Si iepurasul din mijloc a venit sa locuiasca cu noi. Poate il recunosti aici.

Grama e master-ul absolut in materie de decor. Nu ma pot compara nici pe departe, desi ma straduiesc din rasputeri. De cate ori ii pasesti pe usa, ti se taie respiratia. Are un simt al frumosului cu totul special, care se vede in tot ce face. La 91 de ani, inca intoarce capetele intr-o multime, aranjata impecabil, cu taioarele ei colorate, manusile elegante, tocurile purtate perfect, sirul de margele grele si manichiura frantuzeasca fara cusur.

Ai crede ca a trecut prin viata usor. Ai crede gresit. Nascuta intr-o familie saraca – ca mai toate familiile care incercau sa supravietuiasca in timpul crizei economice din anii ’30 – povesteste cateodata cum in casa lor se cumpara carne doar o data pe saptamana – duminica. Mai tarziu a crescut singura trei copii, dupa ce si-a pierdut sotul, fost pilot in al doilea razboi mondial in Fortele Aeriene ale Statelor Unite. Primul ei sot, tot pilot, murise si el in misiune la doar cateva luni dupa ce se casatorisera.

Nici pe departe floare la ureche.

Dar risc sa devin sentimentala, asa ca sa revenim la masa de Pasti. Iata alte cateva poze.

Nu pot sa ma abtin sa iti arat si poza asta. Sunca cu ananas. Nici nu-i de mirare ca pozele imi trezesc amintiri placute.

Si cum as vrea sa ma pot teleporta in timp pentru bufetul de aici!

OK, am sa inchei aici si am sa ma pierd pentru cateva minute in peisajul de mai sus. Pe curand!