scaun-f

Un scaun vechi primeste o fata noua

Ma plimbam intr-o zi prin magazinul de vechituri, cand am dat cu ochii de frumusetea asta:

scaun-vechi

Ca sa fiu sincera, scaunul era invelit cu un material pe care nu mi-l mai amintesc, dar cred ca uitarea mea e intentionata – trebuie sa fi aratat tare rau. De dragul igienei, l-am jupuit in garaj de indata ce am ajuns acasa, si am ramas cu scheletul trist, dar plin de potential al unui viitor scaun pentru masa de Craciun.

Si crede-ma ca am nevoie de scaune: invitatii sunt multi si scaunele prea putine.

Poza nu ii face dreptate. Scaunul era abuzat mai mult decat se vede mai sus. Cu lacul dus pe alocuri, cu zgarieturi cat carul si o fata obosita, parea gata de aruncat la cosul de gunoi. Dupa ce l-am spalat si dezinfectat (cu metode neortodoxe, dar sigure, pentru care un iubitor de lemn m-ar condamna la ocna), am stat si cugetat asupra alternativelor pe care le aveam. Ca de obieci, erau doua:

  1. sa il dau cu lac;
  2. sa il vopsesc.

Si, ca de obicei, vopseaua a castigat. E mai curat si mai simplu. Unde mai pui, mai rapid. Si chiar daca rezultatul nu e intotdeauna la fel de frumos ca si lacul, “curat” si “simplu” au castigat.

Asa ca l-am vopsit intr-o nuanta maro, dupa care l-am acoperit cu o bucata de burete, un strat protector pentru material si o bucata de material pe care se intampla sa o am in dulap. Pe care le-am capsat pe toate dedesubtul scaunului.

Rezultatul:

scaun-nou

Ce imi luase de la inceput ochii a fost spatele scaunului. Liniile lui lungi si elegante aveau potentialul de a deveni ceva frumos. Ori, tinand seama ca eram un tapiter amator incepator, cel putin decent. Spune-mi ca n-am dreptate:

spate-scaun

Inteleg ca sa acoperi lemnul cu vopsea mai degraba decat cu lac e curata blasfemie in lumea iubitorilor de lemn. Scuza mea: vopseaua e mai usor de aplicat, mai ales daca o faci dintr-un flacon de spray, de la un metru distanta. Pentru un scaun pe care l-am salvat de pe patul de moarte, rezultatul e acceptabil.

scaun-dupa

Acum, dupa ce l-am folosit pentru o bucata buna de vreme (e extrem de confortabil!), ma gandesc sa il vopsesc in alb, sa ii schimb materialul cu unul albastru si sa il asez in fata mesei mele de toaleta. Am gasit deja materialul – ce mai imi lipseste e doar avantul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>