In excursiile mele saptamanale de-a lungul coridoarelor magazinului de vechituri, am gasit doua scaune de vinil rosu inchis. Iata unul din ele:

Cum living-room-ul nostru era pe jumatate gol, scaunele au sfarsit acasa. Erau in buna stare, dar cu o prezenta un pic cam obosita si cu cate o ruptura in locurile importante.

Asa ca am ales un material bej, fara brizbrizuri, fiindca era prima data cand atentam sa acopar un scaun cu manere si orice greseala ar fi fost altfel mult prea vizibila.

Si greseli au fost destule… Dar iata-l in cele din urma in gloria lui prezenta:

Am ales sa adaug cateva pioneze decorative, dar cum scaunul imi testase deja limitele rabdarii, am facut-o doar pe ici pe colo.

As mai putea sa ma mai aplec asupra catorva detalii de care nu sunt tocmai multumita, dar sunt atat de nesemnificative incat cred ca am sa ma reorientez asupra urmatorului proiect. Scaunele si-au gasit locul acum in fata ferestrei, cu o masuta de cafea intre ele. E locul nostru preferat de unde privim ploaia…